Orașul Pecica, liderul proiectului „Dezvoltarea pieței locale din zona localității Pecica, județul Arad, bazată exclusiv pe integrarea lanțurilor scurte de aprovizionare cu produce procesate din carne”, se află în județul Arad, Crișana, România, și format din localitatea reședința Pecica și din satele Bodrogu Vechi, Sederhat și Turnu.
Situat la o distanță de 25 de kilometri față de municipiul Arad, orașul Pecica și-a făcut de curând apariția în rețeaua urbană a României. Teritoriul administrativ al orașului se întinde în vestul Câmpiei Aradului. Geografic vorbind, Orașul Pecica se află în județul Arad, în Câmpia Aradului, pe partea dreaptă a râului Mureș, zona fiind locuită încă de pe vremea dacilor, descoperirile arheologice din această zonă oferind numele unei importante perioade istorice cunoscută sub denumirea de Cultura Periam-Pecica. Istoria așezărilor Pecica, Bodrogu Vechi, Sederhat și Turnu este strâns legată de evenimentele ce au marcat prin amploare întreaga zonă a Câmpiei Aradului. La 10 kilometri sud-vest de Pecica s-au găsit ruinele mănăstirii voievodului Ahtum de la începutul secolului al XI-lea, iar prima atestare documentară a localității se găsește în registrele diecezale papale din 1329. Din anul 1335 așezarea era cunoscută sub denumirea de Petk. Sederhat este consemnat doar din anul 1913, Turnu din anul 1333, sub denumirea de Mok, și Bodrogu Vechi din anul 1422 sub denumirea de Bodruch. Important în istoria localității Pecica este că, în 1689, imperiul austriac a executat o colonizare masivă cu sârbi, în scopul protejării graniței de pe Mureș împotriva turcilor. Au trecut în ținutul Aradului circa 70-80.000 de sârbi împreună cu episcopul lor din Ipec, Arsenie Petrovici. În felul acesta biserica ortodoxă din regiune este pusă sub ierarhia bisericii sârbești. Colonizații primesc mai multe privilegii în schimbul serviciilor grănicerești. Însă conviețuirea cu administrația feudală a regiunii nu se dovedește în totalitate viabilă. Astfel, între 1751-1752 izbucnește, la Pecica, revoluția căpitanului Pero. În urma înăbușirii acesteia, un număr de aproximativ 32.000 de sârbi emigrează în stepele din dreapta Nistrului. Numeroase sate rămân depopulate.
În 17 iunie 1762, Episcopul Sinesie Ivanovicï al Aradului dă pastorală în limba română. „Dela anul 1784 încoace se întemeiază și se organisează școale, pentru toate neamurile, deci și pentru Români. În părțile Aradului se designează pentru școale poporale românești următoarele comune: Buteni, Șiria, Șimand, Pecica, Soborșin, Ineu, Chișineu, Odvoș, Păuliș, Cuvin, Covăsînț, Șiclău, Petriș, Șoimoș, Galșa, Bârzava, Totvărădia, Curtici, Agriș, Semlac. Ear la 13 Septembre 1787 se instituie în Oradea-Mare un inspector pentru școalele românești din cercul Aradului și Bihorului. La anul 1794 școalele române din cercul Aradului sunt puse sub conducerea unui inspector din Arad, cu numele Ștefan Ioan Popovici, un om învățat, care era totodată și notar al Aradului”. Această pastorală leagă orașul Pecica de primele școli cu predare în limba română.
Dacă vorbim despre turism, Pecica, care a primit titlul de stațiune turistică de interes local, poate deveni și un punct de atracție turistică prin punerea în valoare a ansamblului urban din zona bisericii romano-catolice, mediatizarea Parcului Natural Lunca Mureșului și nu în ultimul rând prin canalizarea investițiilor în acest sector de activitate. În octombrie 2013 se finalizează construcția Muzeului Digital din Pecica, cu oportunități de vernisaj, expoziție și diferite tipuri de prezentări, clădirea fiind destinată publicului larg, programelor educaționale pentru copii și studiului asupra folosirii speciilor autohtone pentru reabilitarea biotopurilor de apă în zonele ocrotite.
Orașul Pecica este lider de proiect în cadrul „Dezvoltarea pieței locale din zona localității Pecica, județul Arad, bazată exclusiv pe integrarea lanțurilor scurte de aprovizionare cu produce procesate din carne”, alături de partenerii Asociația Producătorilor de Produse Tradiționale Arădeanca (APPTA), Ghiță Măcelaru de la Pecica, Gladis Stefan II. Contractul de finanțare pentru acest proiect este identificat prin numărul C1640000E012150200247, iar valoarea totală de 206.351,00 euro, din care finanţare publică prin PNDR – 170.042 euro și cofinanţarea privată a beneficiarului – 36.309 euro, are parte deja de un contract de finanțare, identificat cu numărul C1640000E012150200247.
Lasă un comentariu