Casa cu acoperiș de stuf a înregistrat peste un milion de „pețitori”
Vizitatorul neavizat, care intră cu pas vioi în Pavilionul României de la Expo Milano cu interesul de a-și mai adăgua o nouă ștampilă pe pașaportul pus în vânzare de organizator, nu poate aprecia adevarata valoare a țării noastre, din cauza prea scurtei durate a vizitei. De această opinie este chiar comisarul general al Pavilionului României, Geogian Ghervasie, care susține că este necesară o permanență de circa 40 de minute pentru a accumula informațiile indispensabile formării unei opinii realistice despre întregul spațiu expositiv romànesc. În alte cuvinte, oaspetele care vine la Expo și care se așteaptă să aibă cu România un coup de fudre (dragoste la prima vedere) va ieși dezamăgit, pentru că țara lui Vlad Țepeș nu preferă iubirile pasagere. Pentru a-i ajunge direct la inimă ea are nevoie de timp. Pentru o vizită de calitate, dar mai scurtă, se poate apela la ilustrarea verbală din partea hostesselor, nefiind adoptată opțiunea unui ghidaj organizat la fel ca în multe alte pavilioane. E evident că un ghidaj comportă formarea de cozi, iar nouă românilor șirul indian ne evocă o epocă apusă în urmă cu aproape 26 de ani.
O documentare în prealabil ar putea reduce mult durata timpului petrecut in pavilion. În acest sens, sunt puse la dispoziția vizitatorului care are timp să se informeze două instrumente virtuale: site-ul oficial al Pavilionului (www.romaniaexpo2015.ro) și pagina oficială de Facebook (Romania – Expo Milano 2015). În amândouă, pe lângă multe alte noutăți, poate fi aflată istoria pavilionului și poate fi consultat programul evenimentelor organizate în sala polifuncțională din incita edificiului românesc.
Casa de vise
Oricum, casa cu acoperiș de stuf de la Rho Milano a avut mulți pețitori, mai ales de la jumătatea lunii august încoace. Înainte de această perioadă, pavilionul din lemn, sticlă și stuf era printre puținele locuri unde nu se formau cozi, un tur general al acestuia fără nici o oprire în fața maxi ecranelor se parcurge în cinci minute. Cozile au început să se formeze și la România, însă nu se așteaptă mai mult de 20 de minute. Cine se pune la coadă se simte îndreptățit să-și creeeze o impresie înainte de a intra, iar dacă concepția made in Romania e sub așteptare oaspetele prea optimist iese decepționat. Adică, cine își permite să aibă fantezii cu țărișoara noastră trebuie să suporte consecințele realitații. Așa s-a întâmplat zilele trecute cu un grup de italieni care repetau întruna că „După ce am văzut pavilionul României nimic nu ne mai poate dezamăgi”. O doamnă venită din Elveția a apreciat proiectul, ba chiar a afirmat că își dorește să cunoască România mai îndeaproape ca și turistă. Alți italieni intervievați au considerat acceptabil pavilionul țării noastre, în timp ce părerile românilor erau împărțite între pozitiv și negativ, influențate de ceea ce au sperat să găsească.
Cel mai mic buget
Conform comisarului general, s-au înregistrat un milion de prezențe până la jumătatea lunii august: „ Ne-am propus să avem două milione de vizitatori, credeam că va fi o țintă dificil de atins, însă, paradoxal, după numerele din ultima perioadă, suntem siguri că dezideratul va fi realizat”. România a încercat să se facă frumoasă cu puținii bani pe care i-a avut în cont, 3,5 milioane de euro, căci pentru a ocupa o arie expositivă de 887 de mp cu proiect, construcție, amenjare internă și externă plus aparatul organizativ a trebuit să se limiteze la unul dintre cele mai mici bugete din țările membre ale Uniunii Europeane. După România se află Slovenia cu 5,5 milione di euro și Letonia cu 5,7 milioane de euro. Ungaria a cheltuit pentru pavilionul său de 1910 mp suma de 10 milioane de euro. „Bugetul a reprezentat pentru noi o provocare, ne-am adaptat cum am putut. Gestiunea personalul e mai dificilă, mai ales că trebuie să acoperim 12 ore în fiecare zi timp de șase luni. Din partea Ministerului sunt cinci persoane (Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei – n.d.r.), iar cele șase hostese, care vorbesc fluent italiana, franceză și engleza, provin de la Secţia de italiană a Facultăţii de Limbi străine de la Universitatea București. Ca să vă faceți o idee, Kazakstan are nici mai mult nici mai puțin decât 150 de hostese (aria expozitivă a Kazakstanului este de 2396 de mp – n.d.r.)” – susține Georgian Ghervasie.
Trecut si prezent
Oricum, expozițiile mondiale au reprezentat chiar de la naștere o vitrină de mare vizibilitate care a atras interesul țărilor candidate. Prima expoziție din lume a fost deschisă în anul 1851, la Crystal Palace din Londra, eveniment la care au partecipat 25 de țări, cu 6 milioane de vizitatori. În anul 1867 a intrat și România în panorama internațională a expozițiiilor, ocazie cu care comisarul general al Principatelor Române, Alexandru Odobescu, a adus la Expoziţia universală de la Paris un edificiu care avea ca model Biserica Episcopală de la Curtea de Argeş și care s-a demonstrat a fi expresia unei arhitecturi aflată la confluenţa între două lumi opuse: Orientul și Bizanţul.
Anul acesta, la Expo Milano 2015 participă 145 de țări, din care doar 51 dețin un pavilion propriu, restul fiind organizate în clustere. Organizatorii sunt foarte optimiști în ceea ce privește afluența vizitatorilor pronosticând o prezență totală de 20 de milioane de persoane.
Conceptul pavilionului
Lipsa fondurilor necesare a condiționat-o pe vecina noastră din sudul țării, Bulgaria, să rămână acasă abandonând cu părere de rău ideea de a se bucura de vitrina milaneză. România participă cu un pavilion propriu, amplasat în zona centrală, între Spania și Mexic, vizavi de Franța și Israel. Conceptul Pavilionului îmbină tradițonalul cu contemporanul, plecând de la o locuință tipic românească și este integrată cu mijloace moderne de prezentare audio-video. În felul următor descrie comisarul general responsabil de pavilionul țării noastre: „Este construit pe două niveluri: parterul este dedicat spațiului expozițional, artistic și informativ, iar partea superioră este ocupată de un restaurant cu specific românesc amplasat în centrul unei grădini funcționale care este îngrijită pe toată perioada expoziției. Prin casa cu acoperiș de stuf dorim să transmitem mesajul conform căruia românii trăiesc în armonie cu natura, într-o țară unde convietuiesc armonios tradiția cu modernitatea, oferind lumii resurse accesibile, sustenabile și consistente de hrană sănătoasă, cultură aplicată și energie prietenoasă cu mediul înconjurator“. Pe ecranele de la parter se pot vizualiza cinci teme (biodiversitate, cultură și energia verde, fructe /legumicultură și cultură /tradiți).
În zona centrală a pavilionului se pune accent pe soluțiile atractive din domeniul turismului rural și meșteșugurilor populare. Tot aici este gazduită și scena pavilionului dedicată evenimentelor artistice și a conferințelor tematice fiind programate circa 50 de asemenea manifestări. În conferințele intitulate „Culture of the city” au fost prezentate câteva proiecte de cercetare și inovație, ca de pildă cel mai puternic laser din lume Extreme Light Infrastructure ELI-NP, proiectul Danubius-RI -care va oferi soluții pentru un management performant al sistemelor fluviu/delta și estuar/mare, precum și proiectul „Black sea security system -care va pune în funcțiune primul sistem integrat de alertare timpurie în caz de geo-hazard marin din bazinul Mării Negre.
Cine vrea să afle dacă pavilionul României a fost suficient de bine apreciat poate să ia în considerare ecourile pozitive culese direct de către comisarul general din partea altor comisari – și nu numai- care au vizitat pavilionul, declarațiile satisfăcătoare făcute de vizitatori la ieșirea din casa de stuf ori părerile negative a acelora care și-au creat o așteptare mult prea mare față de ceea ce efectiv a putut să facă România.
Probabil că țara noastră s-a înscris la Expo Milano 2015 cu gândul de a particpa și nu de a câștiga, altfel cu siguranță bugetul alocat ar fi fost diferit. Probabil că Ministerul Afacerilor Externe și-a făcut tema de casă mizând tocmai pe faptul că România nu este o țară necunoscută italienilor. Conform estimărilor 70 la sută dintre vizitatori ar fi italieni care nu ar avea cum să nu cunoască România, țara care a asigurat minoritatea cea mai numeroasă din Italia. Ar fi un adevăr pe la jumătate: a ști un român peste hotare nu e totuna cu a cunoaște România ca țară.
Lasă un comentariu