Credința deschide „fereastra” la prezența lucrătoare a Duhului Sfânt și ne demonstrează că, precum fericirea, sfințenia este legată mereu de micile gesturi. „Oricine vă va da să beți un pahar cu apă în numele Meu – spune Iisus Hristos, gest mic – nu-și va pierde răsplata!” (Marcu 9,41). Sunt gesturi minime, pe care unul le învață acasă, dar pot fi întâlnite și-n activitățile unei tabere de copii, cum a arătat în aceste zile programul Taberei de la Căsoia. În cadrul workshop-urilor copii s-au întâlnit cu aceste „gesturi de familie” care se pierd în anonimatul unui program, dar care a făcut fiecare zi diferită de alta, mai ales pentru acei copii care au provenit din instituțiile sociale ale județului Arad.
Sunt gesturi de mamă, de bunică, de tată, de bunic, de fiu, de frate. Sunt gesturi de tandrețe, de afect, de compasiune. Gesturi ca mâncarea caldă a celui care așteaptă să cineze, ca micul dejun oferit devreme al celui care știe să însoțească trezându-se în zori. Sunt „gesturi familiale”. Este binecuvântarea înainte de a dormi și îmbrățișarea caldă la întoarcere de la o lungă zi de activitate. Iubirea se exprimă în lucruri mici, în atenția la detaliile de fiecare zi, care fac în așa fel încât viața să aibă mereu „gust de casă”. Activitățile din tabăra de la Căsoaia au avut acel „gust de casă” pentru toți copiii. Credința lor crește când este trăită și plăsmuită de iubire. De aceea familiile noastre, casele noastre sunt autentice Biserici familiale: sunt locul potrivit în care credința devine viață și viața crește în credință.
Iisus Hristos ne invită să nu împiedicăm aceste mici gesturi miraculoase, dimpotrivă, vrea ca să le promovăm, să le facem să crească, să însoțim viața așa cum ni se prezintă, ajutând la trezirea tuturor gesturilor mici de iubire, semne ale prezenței Sale vii și lucrătoare în lumea noastră.
Arhim. Teofan Mada
Lasă un comentariu