Marea mea surpriză, incredibila mea surpriză a fost că Onoriu Felea a reuşit la spectacolul de teatru dans IRENNE (ce a avut premiera recent) să umple până la refuz Sala Teatrului. Nici chiar Festivalul de Teatru Clasic nu a reuşit o asemenea performanţă la toate spectacolele înscrise în programul său!
Mărturisesc sincer că a fost pentru mine nu doar o surpriză ci mi-am pus întrebarea, cred, justificată, referitoare la motivaţia participării celor câteva sute de spectatori, ce s-au arătat cu adevărat entuziaşti la final de reprezentaţie.
În fond, se derula în faţa tuturor un gen inedit, ce îngemănează într-un story sui-generis, deopotrivă dansul, mişcarea acrobatică, muzica dar şi profunde emoţii, sentimente sugerate printr-o „bijuterie” artistică desenată cu credinţă şi dăruire fără rezerve.
Este vorba despre un proiect IRENNE, ce se va materializa într-un film de ficţiune, având ca locaţie Aradul anilor 1940. Până să apară filmul – trebuie să recunoaştem că ne aflăm în faţa unui proiect îndrăzneţ – Onoriu Felea s-a gândit să realizeze acest spectacol de teatru dans, care a avut un succes special.
Dar această propunere a producătorului şi scenaristului Onoriu Felea va deveni cu mult aşteptatul sprijin al comunităţii locale, primul film de ficţiune turnat la Arad după peste cinci decenii !!!
Să reţinem că la Arad s-a realizat în anul 1913 primul film românesc de lung metraj din România şi anume „Nuntă ţărănească pe străzile Aradului”.
Să ne întoarcem, însă, la Onoriu Felea tânărul care a înscris deja în CV-ul său o carieră impresionantă. Nu a trecut însă în CV., că provine din familia regretatului profesor şi director al Institutului Teologic arădean Ilarion V. Felea şi nici că are o soţie admirabilă, în stare să-i înţeleagă şi să-i susţină visele, strădaniile, înaltele „praguri” artistice spre care tinde de pe când avea doar zece ani, elev fiind la Cercul de Foto-Cineclub al Palatului Copiilor, pe care avea să-l reînfiinţeze după evenimentele din anul 1989.
Onoriu Felea îşi doreşte un Centru Cinematografic la Arad care să-i sprijine pe cei care doresc să facă film sau proiecte din zona industriilor creative (arhitectură, teatru, pictură, muzică etc.) sperând în acest fel să-i aducă spre o platformă comună pe împătimiţii celei mai tinere dintre arte.
Este pentru prima dată când m-am hotărât să public un întreg C.V., pentru că Onoriu Felea nu este doar fotoreporterul de la ziarul „Adevarul” sau de la televiziunile locale ci este mult mai mult, aşa încât vă invit să-i urmăriţi, cu răbdare şi nu pripit, devenirea-i prin timp, cu sublinierea că este vorba despre un destin asumat, ce probează că uneori, chiar foarte rar, pasiunea poate deveni un mod de existenţă.
În rest, să auzim numai de bine!
Lizica Mihuţ
Continuarea, pe lizicamihut.ro sau lizica mihut blog.
Lasă un comentariu