Realitate negată

În urmă cu exact o sută de ani, Marele Război era deja la jumătea lui, iar ambițiile tututor nu erau nici pe departe satisfăcute. Popoarele Europei însă erau secătuite la maxim, ele ajungând la un nivel minim de subzistență. Cei care nu luptau efectiv pe front erau sub povara întreținerii acestuia. Femei, copii, bătrâni își duceau zilele cu sforțări supraomenești în așteptarea unei victorii care nu mai venea. De nici o parte. Informația nu circula precum în zilele noastre și din acest motiv oamenii rămâneau sub câte o minciună foarte multă vreme. Acum, spre deosebire de acele timpuri, putem verifica instantaneu lucrurile transmise, dar surpriza vine dinăuntrul nostru, care refuză să preia adevărurile, acestea fiind în multe ocazii negate, tocmai pentru că nu vrem să trăim în realitate. Realitatea ne spune clar cine suntem, pe unde suntem și cum suntem, doar că noi, dorindu-ne mereu să fim altfel, nu recunoaștem că suntem ce suntem. Chiar la nivel individual, de multe ori. Acum, de când Uniunea Europeană face și desface, noi românii nu am reușit să schimbăm nimic în condiția noastră de popor second-hand. Și nu datorită vreunui comportament neadecvat în Europa a cetățenilor noștri, ci în exclusivitate cauza trebuie căutată în slugărnicia celor pe care poporul i-a trimis la reprezentare. Pe termen lung, cei care pierd din aderarea la această uniune sunt popoarele cărora li se impun. Pe termen scurt ar părea că am avea și noi ceva de câștigat, dar realitatea dovedește, cu cifre, că de fapt „Volga este o bicicletă” care, nu s-a dat, ci s-a luat. O grămadă de bani stau la dispoziția noastră dar nu ne putem atinge de ei, că sfârâie ca uleiul încins, în schimb noi trebuie să acceptă aproape fără condiții deciziile acestei Uniuni care ne-au făcut praf. Pe noi, românii, nu pe aleși. Ei ne spun mereu ce avem voie și ce nu, dar omit să facă vreodată referire la faptul că ei nu sunt prinși în această ecuație. Voi ați vrut Uniune, să umblați prin ea, tot voi trebuie să acceptați regulile ce duc la sărăcie, doar pentru voi. Cam așa este discursul acestora, doar că nu în acești termeni. Noi rămânem la întrebarea lui Eminescu:
Ce-i mâna pe ei în luptă
Ce voia acel Apus?
De ce ne dorim întotdeauna să copiem când putem fără eforturi să dăm noi lecții tuturor?
Cu ceea ce avem, ca resurse umane și geografice, prin restrângere și o interdependenă inteligentă am putea trăi sute de ani fără nevoile impuse. Doar pentru asta este nevoie de un vodă. Așa cum au ungurii acum. Un Victoraș cu mintea la el. Ce le poate face Europa ungurilor? Să îi mute cu Fadroma? Aiurea. Îi împinge la polonezi sau la ruși și apoi dezmățul va începe. Ce ne costa pe noi să stăm deoparte: Nimic. Veneau ei cu căciula în mână să intrăm în uniunea lor și plăteau fără număr, doar că neputincioșii noștri habar nu au pe ce lume trăiesc. Englezii o pun de referendum în iulie și dau cu UE de pământ cu toată încrâncenarea nepoatei lui Hitler. Și, cam de acolo se dă temperatura exactă a Europei chiar dacă nu vrem noi să acceptăm. Așa că, lăsați chipiurile de pe frunte și haideți să privim realitatea așa cum este ea, nefotoșopată.