România în războiul hibrid. Ce ni s-a întâmplat și de ce

Decizia Curții Constituționale a României de anulare a primului tur al alegerilor prezidențiale nu este una de natură să ne bucure, mai ales după toate bâlbâielile statului din ultimele două săptămâni, dar era imperios necesară pentru că România se afla în plină lovitură de stat derulată sub masca democrației: votul. Care vot ar fi trebuit să fie liber, nu manipulat de o entitate statală externă și o campanie electorală ilegală a candidatului Călin Georgescu de natură să vicieze rezultatul alegerilor.

Dar haideți să vedem cum a început totul. Ne amintim, desigur, de mesajele apărute în spațiul public încă din urmă cu ani de zile, în special pe rețelele de socializare. Ni se serveau teme false, cu bunăstarea din România când eram, atenție!, ,,suverani” în țara noastră, cu fabricile care produceau (în realitate, produceau mult și prost, pentru piețe africane și sud-americane), cu oamenii care aveau locuri de muncă (au și acum, dacă vor să muncească), cu concediile la mare (câți își permiteau?) și la munte ,,în țara noastră”, cu datoriile externe care au fost plătite (s-a uitat ușor cu ce sacrificii!), cu trimitere la eroii neamului și cultul eroilor (aici incluzându-l chiar și pe Ceaușescu, dacă vă vine să credeți!), cu bogăția pe care am avut-o odată și acum n-o mai avem, suntem săraci, ne hrănim cu resturile de la occidentali, suntem sclavii lor, îi ajutăm pe refugiații ucraineni în timp ce copiii noștri mor de foame etc., etc. Toate aceste mesaje, propagate sub o mască inofensivă, desigur, au fost promovate și rostogolite în spațiul virtual de foști comuniști, nomenclaturiști și securiști care au făcut parte din uriașul aparat opresiv al României de dinainte de 1989. Lor li s-au alăturat foști politicieni de după 1990 care, sub o formă sau alta, au ieșit din prim-planul politicii de azi, dar cu o mare dorință de revanșă, preoți și pastori (care au uitat cum a fost sub bocancul rus, când își turnau colegii la securitate). Aș putea să mai dau exemple, dar mă opresc, știind că oamenii s-au dezobișnuit să citească (e și ăsta unul dintre motivele pentru care am ajuns aici!). Revenind, micul bulgăre s-a transformat într-unul mai mare care, rostogolit și bine țintit în special spre păturile sărace, nemulțumite ale populației, spre cei mai puțin informați, a căpătat dimensiunea unei avalanșe: Călin Georgescu. La prima vedere, pare președintele providențial, salvatorul națiunii. La o privire mai atentă, observăm un om care și-a construit (și i-a fost construită!) o imagine falsă, menită să fie pe placul tuturor: al oamenilor sărmani și necăjiți, al ortodocșilor, al neo-protestanților, dar și al adepților new-age, al comuniștilor nostalgici dar și al pseudo-legionarilor, al anumitor intelectuali și artiști, al celor ce condamnă occidentul decadent, al intoleranților vizavi de minorități (naționale, sexuale), în general fiecare român regăsindu-se câte puțin în acest Georgescu. De aici și identificarea multora cu el, vecină cu psihoza în masă la care asistăm acum. Din acest punct de vedere, ce s-a întâmplat în România, cu Georgescu, s-a întâmplat în trecut în Germania sau Italia cu Hitler și Musolini. Avalanșa iscată în societate grație acestui răzoi hibrid (finanțat cu sume uriașe!) a dus și la ascensiunea partidelor așa-zis extremiste: AUR, SOSRO (partidul lui Șoșoacă) și POT (partidul lui Georgescu). Pentru mulți nici nu a mai contat că în rândurile acestor partide se aflau condamnați penal, videochatiste, hoți etc., cu alte cuvinte indivizi nefrecventabili. Cei aflați sub imperiul psihozei de care vă spuneam i-au trimis direct în Parlament!

Sigur că tot ce s-a întâmplat e și rezultatul felului în care clasa politică (în special PNL și PSD) s-a raportat la popor vreme de 35 de ani. Pentru că românii s-au săturat de spolierea țării în favoarea grupurilor de interese transpartinice ale celor aflați mai mereu la putere. Sub acest aspect, da, poporul român supărat are dreptate. Dar, atenție, nu dăm foc la casă doar ca să scăpăm de păduchi! Pentru că aruncarea României în brațele unui personaj ca Georgescu, înconjurat de lideri paramilitari, la cheremul fratelui mai mare de la răsărit, care pare că a orchestrat totul, asta ar fi însemnat.