„Derapaje în educație”, primul subiect abordat în cadrul seriei de dialoguri despre excelență

Asociația „Susținem excelența” a organizat luni, 8 aprilie, la Colegiul Național Preparandia „Dimitrie Țichindeal” prima activitate din cadrul seriei de dialoguri despre excelență.

„Este un eveniment pentru asociația noastră și pentru Colegiul Național Preparandia  «Dimitrie Țichindeal», una dintre cele mai prestigioase școli din Arad, dar și din România. Prezența noastră aici ne onorează. Activitatea face parte din seria dialogurilor despre execelență, structurate pe șase domenii: Învățământ și Cercetare, Cultură, Sănătate, Antreprenoriat, Justițe și Jurnalism. Dorim să mulțumim domnului director Sorin Haiduc, unul dintre cei mai buni directori de școală, cu rezultate renarcabile pe care le cunoaștem cu toții și le mulțumim și elevilor și profesorilor prezenți în sală”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președinta Asociației „Susținem excelența”.

Evenimentul intitulat „Aspirații și derapaje în educația contemporană” a fost susținut de prof. univ. dr. Anton Ilica, director al Departamentului de Educație în cadrul Asociației „Susținem excelența”, fost director, profesor și elev al Liceului Pedagogic, fost decan al Facultății de Științe ale Educației la UAV, autor de cărți cu conținut pedagogic, metodic și de opinii școlare privind starea educației, publicist de opinie. Acesta a sugerat soluții pentru ieșirea din „derapajele” semnalate și vizibile în societatea educațională românească.

1. După o scurtă prezentare teoretică a problematicii (explicarea conceptelor și operaționalizarea acestora), au urmat întrebări ale celor prezenți, despre :

a) cauzele care au determinat degradarea sistemului de educație și a multiplicării comportamentelor sociale inadecvate;

b) absența unor modele reprezentative și lipsa unor relații corespunzătoare între membrii societății, din punct de vedere al educație;

c) „cetate educativă”, „societate care educă”, pornind de la temelia „celor șapte ani de acasă”;

d) responsabilitatea educației publice (pentru copii, elevi, adolescenți, cetățeni) și manifestările care atentează la ideea de „bună creștere” și „cetățean educat” ? (proverb popular: „ce ție nu-ți place altuia nu face!”, apoi înșelătoria, ura, mânia, invidia, corupția, atitudini mafiote, furtul – plagiatul, copiatul -, agresivitatea, răutatea, minciuna, abuzurile și altele care se pot adăuga;

e) proiectul „România educată” consideră educația o prioritate națională, cu o generoasă finanțare, dar fără onorarea acesteia (proiect 6 % din PIB, realizare 2 %;)

f) greșelile în procedurile de formare a unor cetățeni onești, morali și educați:

•        în FAMILIE; în SCOALĂ; în SOCIETATE;

•        în politici educaționale și formarea corectă a cadrelor didactice;

•        în absența coerenței opiniei publice;

•        în media vizuală și presa scrisă; în popularizarea faptelor antisociale;

•        în ignorarea realizărilor „excellentia”, adică pozitive;

•        în absența colaborării educaționale dintre școală, familie, biserică, instituții publice;

•        eradicarea fermă a unor nuclee noneducaționale (unele televiziuni, indivizi influențabili, spectatori sportivi, găști de cartier, nuclee de prietenii ciudate etc.).

2. Care sunt pericolele sociale care afectează tânăra generație? Periculozitatea agresiunilor interumane este accentuată de lipsa educației, invazia drogurilor (alcool, drog propriu-zis), de dereglările psihice, de stările conflictuale determinate de stress, de incapacitatea gestionării stărilor emoționale și de absența totală a educației pentru o cumpătată viață socială/ publică.

3. Ce soluții sugerăm pentru evitarea acestora cu crearea unei „Românii (cu adevărat) educate”?

a. Reconfigurarea menirii instituțiilor de educației și completarea programelor școlare și universitare cu discipline formatoare de caractere umane;

b. Excluderea din mass-media a prezentării unor fapte negative, a limbajului vulgar, a facilităților fals umoristice, a știrilor agresive;

c. Promovarea unor programe educaționale explicite pentru moralizarea societății, care să devină „o cetate care educă”, promovând – prin părinți și adulți – modele de comportament (rolul esențial al opiniei publice);

d. Stimularea meritocrației, promovarea pe baza meritelor reale, dovedite, încurajarea tinerilor cu disponibilități înalte, a talentelor literare, științifice, artistice, tehnice, sportive, prin programe naționale de finanțare;

e. Asigurarea competiției corecte în ce privește calitatea și valoarea, promovarea publică a produselor excelente și păstrarea respectului față de valorile naționale;

f. Elaborarea unor programe de cooperare națională și internațională, pentru contribuția la asigurarea progresului sistematic al tehnicii, artei, științei în domeniile de vârf ale cercetării de excelență;

4. Asigurarea securității individuale și publice, prin pedepse exemplare pentru agresiuni fizice, verbale, publice, „domestice”, bullying, copiat, furt, în categoria cărora mai intră corupția, exerciții mafiote, evaluări distorsionate, examene trucate, care ar permite însănătoșirea morală a societății și cale liberă pentru onestitate, excelență, valori explicite și calitatea condiției umane și a relațiilor civilizate și corecte în societate.

5. Menirea „Proexcellentia” și a  ideii „Susținem excelența” este de a identifica aspectele pozitive din societate, de a conștientiza tineretul și cetățenii de valorile reale, de a încuraja manifestarea publică a acestora și de a oferi o nouă perspectivă asupra unei societăți dominată de excelență în toate faptele cetățenilor.

ÎNTREBĂRI

Întrebările, reieșite din curiozități și fapte asociale/ antisociale, s-au referit la:

• Care sunt factorii dezvoltării personalității umane, astfel ca oamenii să devină cetățeni onești, corecți, bine educați și cu un caracter dezirabil?

• De ce școala nu oferă suficiente argumente pentru a fi considerată „instituție fundamentală de educație”?

• Ce se înțelege prin „cetate educativă”, „societate care educă”, pornind de la temelia „celor șapte ani de acasă”?

• Cine ar avea responsabilitatea educației publice (pentru copii, elevi, adolescenți, cetățeni)?

• Care ar fi coordonatele structurale ale unui om educat? (modele parentale, poruncile teologice, restricțiile sociale justițiare, opinia publică)

• În ce constă manifestările care atentează la ideea de „bună creștere” și „cetățean educat”? (proverb popular: „ce ție nu-ți place altuia nu face!”, apoi înșelătoria, ura, mânia, invidia, corupția, atitudini mafiote, furtul – plagiatul, copiatul -, agresivitatea, răutatea, minciuna, abuzurile și altele care se pot adăuga)

• Studiu de caz: relația dintre învățătură și educație, dintre știință și conștiință;

• Proiectul „România educată” consideră educația o prioritate națională, cu o generoasă finanțare, dar fără onorarea acesteia (proiect 6 % din PIB, realizare 2%);

• Care sunt valorile prioritare ale existenței umane? (inferioare și necesare, apoi superioare – corectitudinea morală, estetice și științifice);

• Proiecte de realizare a educației unitare mondiale: Platon și Aristotel: paideia (formarea tuturor oamenilor pentru o bună conviețuire publică, formarea de cetățeni responsabili ai cetății, ca societate civilizată)

• Comenius: „Toate pentru toți oamenii”; Confucius: meritocrația.

Greșelile în procedurile de formare a unor cetățeni onești, morali și educați se regăsesc:

în familii; în școală; în societate; în politici educaționale; în formarea incorectă a cadrelor didactice; în absența coerenței opiniei publice; în media vizuală și presa scrisă; în popularizare faptelor antisociale; ignorarea realizărilor „excellentia”, adică pozitive; în incoerența ideii de educație, în absența colaborării educaționale dintre școală, familie, biserică, instituții publice, existența unor nuclee noneducaționale (unele televiziuni, indivizi influențabili, spectatori sportivi, găști de cartier, nuclee de prietenii ciudate etc.).