INTERVIU/ Zoltan Lovas: ,,Am parte de fiecare dată de un public foarte talentat”

Cu mii de zâmbete și ore întregi de hohote de râs. Așa s-au scurs ultimii 20 de ani de… ,,Apropo, ați chemat pompierii?”, un spectacol în regia Lianei Didilescu.

Două decenii în care una dintre cele mai îndrăgite producții teatrale arădene a făcut (și continuă să facă) săli pline. 20 de ani, în care actorul Zoltan Lovas, protagonist al acestui one-man show, a reușit să facă ceea ce știe el mai bine: SPECTACOL.

Martie 2000. Atunci a ieșit la lume, pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad, spectacolul ,,Apropo, ați chemat pompierii?” Cum s-a născut el?

În perioada aceea lucram la Teatrul Bulandra. Cum nu îmi plăcea deloc viața în București am căutat practic un motiv întemeiat să mă reîntorc la Arad, iar spectacolul acesta s-a dovedit a fi cel mai potrivit. Așa se face că, m-am întâlnit cu Liana (n.r. Liana Didilescu, regizoarea spectacolului), care pe vremea aceea era studentă la București, am pus la punct textul și, în luna ianuarie ne-am apucat de lucru. Două luni mai târziu, în martie, am scos premiera. Mărturisesc că, la început, am avut foarte mari emoții. Și asta pentru că nu știam cum va reacționa publicul la acest tip de spectacol. Vorbim despre un proiect foarte inovator pentru perioada aceea, în care interacțiunea cu spectatorul este extrem de puternică și în care improvizația ocupă un loc foarte important. Gânditi-vă că vorbim despre începutul anilor 2000, o perioadă în care publicul nu era încă familiarizat cu un asemenea tip de abordare sau cu zona de … teatru de improvizație.

Neobișnuit cu acest gen de spectacole, publicul a reacționat foarte bine încă de la începuturi…

Apropo de reacția publicului… Liana Didilescu a făcut acest spectacol și în Franța și acolo nu a avut același succes, semn  că longevitatea unui spectacol ține nu doar de calitatea acestuia, cât de o anumită tiplogie de public. Eu am jucat spectacolul acesta și în Ungaria, în limba maghiară și am avut parte tot de reacții foarte bune. De altfel, eu întotdeauna am spus că, la spectacolul acesta am parte, de fiecare data, de un public foarte talentat.

Există un secret al longevității acestui spectacol?

Nu am niciun secret. Cred că anii mulți pe care îi împlinește acest spectacol se datorează faptului că este extrem de viu și de dinamic. Chiar dacă se bazează pe un text bine conturat, faptul că eu interacționez atât de mult cu publicul îl transformă într-un organism viu care se schimbă, evoluează de la o reprezentație la alta.

Faptul că publicul se transformă practic în personaj al spectacolului, că îți asumi responsabilitatea de a scoate spectatorul din zona sa de confort, poate fi un lucru extrem de riscant pentru tine, ca actor.  Ai avut parte de reacții ciudate din partea partenerilor tăi… ocazionali de scenă?

Reacții neplăcute nu am avut. Mi s-a întâmplat însă, la un moment dat, un lucru extrem de emoționant. Jucam la Timișoara un spectacol pentru elevii premianți din județ și, la un moment dat, am invitat pe scenă un puști din primele rânduri. Abia când a urcat pe scenă mi-am dat seama că adolescentul respectiv era surdomut. A fost un moment pe cât de greu de rezolvat, pe atât de emoționant. Greu – pentru că a necesitat inspirație și prezență de spirit din partea mea și emoționant – pentru că am avut parte de o reacție extraodinară din partea publicului care a aplaudat momentul… prin limbajul semnelor.

Au trecut 20 de ani de la premieră. Cum s-a schimbat ,,Apropo, ați chemat pompierii?”  în acest timp?

Glumind, pot spune că… a crescut, la propriu. Adică durează cu vreo zece minute mai mult, din cauză că mă mișc eu mai greu (râde). Un alt lucru interesant este însă că, după cum știi, personajul meu așteaptă în spectacol… o telegramă. Ei bine, publicul tânăr nu mai știe ce e aceea o telegramă și de aceea, de multe ori, mă văd nevoit să explic cumva, în timpul spectacolului. ce înseamnă aceasta. M-am gândit să schimb cumva telegrama în sms sau e-mail… nu ar mai avea același efect…

Mai longevivă decât spectacolul acesta este… celebra ta cămașă cu buline.

E adevărat. Cămașa e cu 5 ani… mai bătrână decât spectacolul. Am cumpărat-o în 1995, de la Amsterdam, cu 5 guldeni. Ce este interesant e că, atunci când mi-am cumpărat-o mi-am zis în gând: ,,Cu această cămașă voi face un spectacol.” Și uite că mi-a ieșit.

Dacă ar fi să rezumi tot ce s-a întâmplat cu spectacolul și cu tine ca actor și ca om, în toți acești  20 de ani, ce ai spune?

Aș spune o replică tocmai din acest spectacol, care nu a existat la premieră, ci s-a născut mai târziu, inspirată fiind de un om drag mie care, în momentul respectiv, trăia tristețea pierderii premature a tatălui său. Aș spune așa: ,,Când în viață pierzi ceva, cu siguranță câștigi altundeva, altceva.”

Reprezentația aniversară a spectacolului „Apropo, ați chemat pompierii?” are loc duminică, 8 martie, de la ora 19.00, în sala mare a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad. Aceasta încheie ediția din 2020 a „Săptămânii comediei”. Biletele pentru acest eveniment pot fi procurate atât de la casieria teatrului, cât și on-line, pe www.biletmaster.ro . „Săptămâna Comediei” este un eveniment organizat de Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad, cu sprijinul MedLife.