Mineriada, un scandal artificial, după 25 ani

Într-o țară al cărei guvern împarte bani după criterii pe care logica noastră nu le poate desluși devine tot mai greu să faci planuri. Asta pentru că din partea guvernelor, de regulă, nu sesizezi vreo direcție clară spre ce vor să îndrepte societatea în următorii ani. De pildă, în aceste zile, când rectificarea bugetară este în plin proces de definitivare, FMI, o instituție cu multă politică financiară înăuntrul ei, decisă a nu pierde un client foarte bun după ce i s-au blocat ușile palatului Victoria printr-un NO categoric, inventează pentru deșteptul satului câteva vulnerabilități menite a o pune din nou în discuție cu oficialii din ministere, cu scopul încheierii unui nou acord, pe care Ponta nu îl vrea decât în condiții mai relaxate. Asta face ca dom’ profesor să dea cu bâta în gard și să stea de partea celor care se dau băieți buni, ce ajută, deși încă nu s-a aflat țara ce a renăscut din banii acestui organism financiar. Din contră, multe au luat-o la vale.

Pe fondul tot mai probabil al cedării în fața lui Hanți, este nevoie de un scandal major care să acopere eventualul acord ce va duce la încărcarea costurilor cu alte dobânzi. Și uite așa, un nou guvern PDL se va putea împrumuta, dacă Michiduță va fi din nou de partea lui în anii viitori. Dacă dealurile vor fi terminate până atunci, cu siguranță se vor cheltui bani pentru a face altele și vom descoperi minunile arhitecturii românești: Piscine în pantă. Căci oare pentru cine se agață atât de tare Hanți să facă rost de bani? El a primit pentru plimbări cât a avut Ceaușescu în cei 25 ani. Și nu se poate spune că acela a dormit p-acasă.

Ceea ce face acum Parchetul General cu scoaterea dosarului Mineriada din 1991 (în mod sigur, la coamandă politică sau la vreun șantaj) este menit a distrage atenția de la acordul cu FMI, care ar putea îngropa definitiv România, ce tocmai începuse a scoate capul în lume. Dar nu capul lui Hanți. Acesta, chiar dacă îl scoate, în afară de rânjetul plin de cinism, nu are de arătat nimic altceva. (E părerea mea). Unora începe să le miroase că nu e chiar așa cum au crezut și își fac tot felul de planuri și pregătiri pentru 2016. Poate că a venit vremea acestui popor să se dezlipească definitiv de prostie și să își reformeze statul pe principiile dreptății și mai ales ale adevărului. Societatea trebuie să învețe să nu aștepte nimic de la stat. Acesta nu dă, el mai întâi trebuie să calculeze în așa fel încât să nu ia. În timp ce cele mai multe țări își calculează deficitul plecând la cheltuiala pentru investiții, guvernele neputincioase ale României și l-au calculat pe cheltuiala centralizată a statului, din care investițiile contează extrem de puțin. În schimb SRI, Ministerul Public și cel de Interne au bugete comparabile cu cele ale Dezvoltării sau chiar ale Transporturilor, unde s-ar presupune nevoia multor bani. Acestea stau la baza deficitului, nicidecum investițiile care pot produce bani. Cert este că banii sunt împărțiți conform intereselor existente între politicieni sau cum se numesc cîrdașii din fruntea statului, indiferent de partidele care i-au promovat.

În România, unii au banii iar ceilalți au puterea. Mai rău nu se poate. Toți ar trebui trimiși la plimbare. Fără nici o excepție.

Foto: Associated Press