Premise false

Suntem circa 8,07 miliarde pe planetă. Desfășurați pe suprafața ei, cea uscată, 54 dintre noi ocupăm un kilometru pătrat. Întinși precum o curea la Ecuator, toți cei peste 8 miliarde înconjurăm pământul de circa 4 ori. Singurele date fixe din calculele de mai sus sunt cele ale geografiei pământului nostru. Celelalte fac obiectul unor estimări doar. Pentru că niciodată nu vom avea o populație exactă. Precum în cazul „orei exacte”. Niciodată nu vom putea spune că este exact ora….. . Pe vremuri la radio București se spunea cam așa: Atențiune, dăm ora exactă. La al cincilea semnal va fi ora…. Și urmau cinci semnale sonore, ceea ce era corect. Ni se spune că suntem atâtea miliarde. Niciunul dintre noi nu poate verifica astfel de date. Totuși unora le folosesc aceste date. Au nevoie de ele pentru a-și argumenta unele teorii cu care ei încearcă să convingă că soluțiile lor sunt corecte. Pentru că orice idee trebuie demonstrată acești oameni se joacă cu mintea celor mai nevoiași și le explică ce urmează să se întâmple în condițiile în care teoriile lor nu se vor aplica prin acțiuni concentrate. Să luăm spre exemplu manipularea emisiei de carbon.

Cine dintre noi poate să spună că acest subiect este unul serios și necesită multă responsabilitate din partea guvernanților? Nouă doar ni se spun enormități imposibil de verificat și, desigur, consecințele neluării măsurilor.

Este adevărat că se pot măsura concentrațiile de elemente din aerul pe care noi îl respirăm, numai că nici un om normal nu-și propune în viața asta să-și țină vreun tabel comparativ cu niveluri de concentrații din anii copilăriei lui pentru a putea compar cu ceea ce i se spune. Noi știm doar că respirăm normal în cea mai mare parte din timp. Ceea ce ne-ar duce la concluzia că nimic nu s-a schimbat sau dacă s-a stricat ceva în compoziția aerului nu este de natură să ne panicheze. Este însă suficient să vină unul sau una cu gura până la urechi și ochii scoși din orbite, să urle la noi că suntem iresponsabili și că ar trebui să ne gândim la viitorul copiilor lor și ai noștri. Fără a prezenta argumente bazate pe chsetiuni reale ei ne informează deja cu privire la cauze și, desigur, ne spun care sunt soluțiile. Iar noi, ca niște amoebe, ne grăbim să-i credem. Atâta timp cât baza lor de argumente pleacă de la date incontrolabile noi ar trebui să îi ignorăm sau chiar să-i determinăm să-și facă fiecare câte un sepuku, unul altuia dacă n-au bani de cămașă. De fapt acum e deja târziu. Dacă în viitorul apropiat vor dispare automobilele cu combustie internă înseamnă că într-adevăr suntem în arest la domiciliu. Nu sunt împotriva celor cu emisie zero dar sunt împotriva modului în care își fac ele loc pe piață. Nu se deosebesc cu nimic de barbarii care au intrat peste oamenii civilizați prin crime și jafuri. Și pentru că o tâmpenie nu vine niciodată singură, din mintea celor cu astfel de idei se scurg și alte zoale. Zic ei să nu mai mâncăm carne și deci să nu mai creștem animale sau păsări pentru că acestea contribuie negativ la poluare. Cu alte cuvinte ei ne propun să ne modificăm structura biologică internă pentru a face lor mizeriilor lor din insecte deshidratate. Pentru a păstra aerul într-o compoziție chimică sănătoasă. Și culmea, în loc să-i trimitem la ospiciu, noi îi promovăm pe canalele principale de știri. Cum zicea Eminescu: Cu de-a sila să-i aduni, să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni.

Din primele lui zile, omul pe pământ s-a îndeletnicit cu vânătoarea și cultivarea pământului. Cu circa 70 ani în urmă, în România mai exista meseria de plugar. Pe această activitate era bazată întreaga societate până spre anul 1960 chiar. Am scos-o din nomenclatorul de meserii, pe bună dreptate, dar asta nu înseamnă că trebuie să scoatem din noi și abilitatea nativă de a gândi.

Am început cu niște cifre. În era digitală noi, azi, după ultimul recensământ, încă nu știm câți suntem. Măcar cu aproximație. Sigur că cei care au făcut socotelile au motivele lor să nu ne spună. Sunt date ținute la secret. Ne întrebăm despre rostul acestui tip de secret? Ținând cont de multe precedente eu cred că e vorba de bani. Și poate de vreun considerent militar. Tot pe vremea comunistă noi știam cu aproximație destul de strânsă câți eram. Poate că nu ne folosea la nimic, dar știam. Acum știm câți suntem în total pe planetă, știm că fiecare dintre noi trebuie să împărțim un kilometru patrat cu încă 53 de oameni și mai știm că avem loc și aer suficient. Toate trompetele care sună să ne redirijeze viața ar trebui cel puțin ignorate iar cei care ne fac să le auzim să fie scoși de pe telecomenzi. Noi știm, de asemenea, că nu trompeta e de vină că ne trezim dimineața și nici cel care sună chiar. Cel care dă ordinul de deșteptare se face vinovat de întreruperea somnului liniștit de dimineață. Din păcate acela de obicei stă în birou și urmărește desfășurarea programului de deșteptare. El știe cum acționăm noi la stimuli de acest fel.