Talentul şi corupţia

Suntem încă supuşii cutumei de a se face totul pe „scurtătură”. Adică eşti un nimeni şi tratat cu dispreţ dacă nu ai pile, cunoştinţe sau relaţii atunci când ai o problemă de rezolvat. Am observat că mai multe instituţii publice sau sanitare au chiar două uşi. Una pentru „prostimea” care stă la rând şi alta pentru cei privilegiaţi, care intră şi ies cu mult tupeu aruncând o privire sfidătoare şi dispreţuitoare spre cei care ori nu au „posibilităţi” să-şi rezolve la fel problemele, fie consideră că aceste obiceiuri sunt sub demnitatea lor.

Lumea artelor ar trebui să stea departe de astfel de practici pentru că talentul nu ţi-l poţi „aranja” oricâţi prieteni ai avea printre critici, editori şi orice grupare ai frecventa.

Cu toate acestea sunt destui cei care se iluzionează că făcând parte din gaşca care trebuie, producându-se în exces şi aranjându-şi cronici favorabile, pot fenta contemporaneitatea sau chiar posteritatea, trudind cu hărnicie la propriile statui poleite cu aur fals.

S-a ajuns până acolo încât unele aprecieri valorice nu se fac după performanţă ci după cât de simpatic eşti celor care se cred îndreptăţiţi să judece şi să stabilească ierarhii.

Desigur, DNA-ul artelor este posteritatea care îl scutură bine pe fiecare şi îl aşează la locul lui. Mulţi din cei ridicaţi în slăvi de contemporani, au dispărut definitiv din memoria colectivă odată cu trecerea fizică la fel cum alţii, aproape anonimi în timpul vieţii, au fost redescoperiţi şi apreciaţi la adevărata lor valoare, abia postum.

Orice artist se confruntă, atât în timpul vieţii cât mai ales după, cu criteriile şi gusturile celor care iau contact cu opera sa. Marile valori dăinuiesc pentru că rezistă unei permanente revizuiri, dispute şi chiar contestări. Ideea că opera unui ar¬tist reprezentativ este de neatins, de nediscutat, face un mare deserviciu, în primul rând, artistului în sine. Pentru că doar o operă vie, trecută mereu prin filtrul gusturilor, supusă criticilor, confirmă sau nu, valoarea perenă a unui artist.

Talentul este de la Dumnezeu şi nu poate fi cumpărat, traficat, falsificat. El este un dar şi o povară în acelaşi timp. Cere sacrificii şi dă satisfacţii unice. Binecuvântare şi blestem.

(Text preluat din revista MONITORUL CULTURAL, nr. 2, 2016)