„Doamne, vino Doamne să vezi cea mai rămas din oameni …” Cu siguranţă o mare parte dintre … contemporani îşi amintesc versurile cîntate cu patimă şi talent de menestrelul Valeriu Sterian în anii 80. Mi-a venit în minte şi-n timpane laitmotivul piesei şi impactul care l-a avut la vremea respectivă. Vremea unui socialism de carton, utopic şi aiurea, copie la indigo cu democraţia de „cacao” de astăzi ”păstorită” de partidele istorice sau cele create pro-interese pentru alte interese, şi uite aşa, în România s-a inventat… confictul de interese.
Care conflict, cu focuri încruşitate, s-a dovedit un genocid asupra propriului popor. Fiincă genocid înseamnă, dragi conducători, şi sărăcia dusă la extrem care la rîndul ei generează sinucideri, abandon familial, infracţiuni, omoruri etc., exterminarea unui segment defavorizat. Prostii! Cu toţii suntem defavorizaţi şi la buza … făraşului, fără protecţie socială reală şi la cheremul unor parveniţi ce conduc pe pilot automat, conform directivelor de la ”Împărăţie”. Nici o schimbare, nici o noutate. Parvenirea venea înainte de la Partid, acum vine de la Partide… ”Săraci am fost şi săraci suntem încă”, şi asta pentru că în ”mandatele democratice” din ultimul sfert de secol, o spun şi îmi asum, orice hotărîre, decret sau lege nu a favorizat cetăţeanul, implicit familia, poporul. Nici măcar din greşală. Diabolic, nu?
Toate cele exprimate pînă aici sunt o refulare proprie, ştiu că sunteţi ”la zi”cu toate cele citite. ”Toate cele citite” SUNT PETRU VOI, CEI CA MINE, CEI CA NOI, CEI INEXISTENŢI pentru politicienii ce ignoră forţa clasei de mijloc, una ticsită de oameni cu idei, de oameni capabili, de oameni citiţi, oneşti şi cu discernămînt. OAMENII CE IMPLICAŢI CU CURAJ ŞI APLOMB AR PUTEA ECOLOGIZA HAZNAUA ÎN CARE ÎNOTĂM ASTĂZI.
Scuzaţi-mi expresiile mai puţin ortodoxe folosite pe alocuri, consideraţi-le ”scurtături”. Numai că, uneori, chiar şi aşa nu-mi găsesc cuvintele. Poate din indignare sau emoţie, emoţia de a vă a pune în CĂUŞUL PALMELOR BUTAŞUL SPERANŢEI ÎN VIITOR. În viitorul nostru comun, UNUL DECENT ALĂTURI DE Partidul Ecologist Român, un partid, prin denumire al tuturor, UNUL FĂRĂ PROMISIUNI HILARE SAU DE INTERES, un partid ce poate promite doar corectitudine şi aplecare pentru tot ce-i mai de preţ în România de azi: CETĂŢEANUL.
Suntem un partid prea ”verde” pentru a schimba dogme sau vechi convingeri, dar avem puterea de a ”provoca” la vot un segment amorţit, saturat de deziluzii. Anume ignorata clasă de mijloc şi tinerii cu sau fără bac. Toţi cetăţenii ce se dezic de manele dar le ascultă la beţie, toţi timizii ce sau săturat de anonimat sau bunicii pe care-i moştenesc în bun simţ… Pe toţi cei ce se iubesc pe ei şi natura ce ne înconjoară.
Am scris acest text la provocarea ”facebook”, anume, ”la ce te gîndeşti?” Tocmai vi-am spus. MĂ GÎNDESC LA VOI, LA MINE, LA NOI.
Sunt destul de comod sau ignorant ca să vă concurez, dar, tot ce se întîmplă în jurul meu, în jurul nostru m-a determinat să mă implic politic, dacă se poate spune aşa cînd vorbeşti de un partid domestic.
Tot ce pot promite celor ce vor vota PARTIDUL ECOLOGIST ROMÂN şi implicit candidatura mea pentru Camera Deputaţilor este că voi scrie în continuare aşa cum vorbesc şi voi vorbi tot aşa cum scriu. ADICĂ… CORECT!
Una peste alta, prefer să fiu ignorat într-un partid ”mic” decît înjurat într-unul mare.
Şi totuşi, ”Doamne, vino Doamne să vezi cea mai rămas din oameni…”.
Lasă un comentariu