Ordonanţa care le dă voie primarilor, preşedinţilor consiliilor judeţene, consilierilor locali şi consilierilor judeţeni să migreze la alte partide deschide noi „oportunităţi” în lumea politică românească.
Demersul guvernului PSD este pentru unii mumă iar pentru alţii ciumă.
Ordonanţa care le dă voie primarilor, preşedinţilor consiliilor judeţene, consilierilor locali şi consilierilor judeţeni să migreze la alte partide deschide noi „oportunităţi” în lumea politică românească.
Demersul guvernului PSD este pentru unii mumă iar pentru alţii ciumă. Lipsiţi de grija pierderii mandatului, cei care nu se mai simt bine în partidele în care sunt acum vor putea pleca trântindu-le uşa în nas foştilor colegi. Unde vor pleca numai ei ştiu, dar cele mai multe migraţii vor fi, categoric, spre PSD şi partidele satelit ale social-democraţilor.
Pe termen scurt, în contextul apropierii alegerilor prezidenţiale, partidul lui Ponta nu va avea decât de câştigat. PC, UNPR şi PLR, la fel. Pe termen lung însă, toate vor avea de suferit prin alterarea structurii de monolit care caracterizează partidele politice, în general. Noii veniţi vor fi priviţi cu neîncredere, integrarea lor urmând să fie făcută lent, mult prea lent pentru a produce rezultate pozitive (altele decât cele din această toamnă electorală).
La noi, la Arad, toată lumea este cu ochii pe democrat-liberalul Nicolae Ioţcu, preşedintele Consiliului Judeţean Arad. Acesta, deşi beneficiază de o relaţie bună cu Bucureştiul pe linia Blaga – Predoiu, este „în afara partidului” la Arad. Gheorghe Falcă, primar al municipiului şi preşedinte al PDL, pune în permanenţă presiune pe Ioţcu, dorindu-şi să conducă şi Consiliul Judeţean. De aici ies scântei, cum au fost cele din şedinţa CJA de zilele trecute, în care vicepreşedintele Adrian Ţolea a încercat să-i facă jocurile lui Falcă. Nu i-a mers, semn că Ioţcu are încă suficientă putere în partid (toţi consilierii judeţeni democrat-liberali au fost de partea sa!). În plus, s-a văzut că are şi susţinerea celorlalţi consilieri judeţeni, de la celelalte partide, semn că are şi uşa deschisă în eventualitatea în care se gândeşte să profite de ordonanţa pesedistă. Şi cred că se gândeşte, atâta vreme cât – se ştie – cu Falcă nu poate avea zile bune. Iar Falcă, deşi ieşit din calcule la vârful PDL, s-a cuibărit bine pe lângă Iohannis, pe care, dacă ar fi să ne luăm după cei din PNL, „l-a vrăjit bine”! Cu alte cuvinte, Falcă continuă să se menţină – şi face tot posibilul pentru asta – într-o zonă de putere, lucru care l-ar putea face pe Nicolae Ioţcu să se gândească la plecarea din partid. Iar acesta nu va pleca singur, desigur, ci va fi urmat de toţi cei care s-au săturat de „dictatura” lui Falcă din PDL Arad şi, mai nou, din PNL. Pentru că sunt destule semnale potrivit cărora în special primarii liberali s-au săturat să fie luaţi peste picior de un Falcă cu care până mai ieri erau „la cuţite”.
S-ar putea, aşadar, să asistăm în aceste zece zile, la Arad, la o „diluare” serioasă a „noului PNL”.
Sau, s-ar putea să asistăm la o surpriză de proporţii. Nu vă spunem încă despre ce este vorba, pentru că surprizele trebuie să rămână surprize. Chiar şi în politică!
pleaca Falca la PMP? 🙂
nu e dorit la PMP.