„Tatăl meu s-a stins singur, în condiții pe care doar el și Bunul Dumnezeu le știe”, în spitalul din Grădiște. Mărturisirea zguduitoare a arhidiaconului Gheorghe Hodrea despre moartea părintelui său

Arhidiaconul Gheorghe Hodrea de la Arhiepiscopia Aradului face dezvăluiri cutremurătoare legate de moartea tatălui său, infectat cu SARS-CoV-2.

Potrivit arhidiaconului, un document i-a „trezit suspiciuni și mari semne de întrebare”, legat de ultimele zile petrecute de părintele său în spitalul din Grădiște. Acesta vorbește despre lipsa de comunicare a cadrelor medicale, faptul că i-au fost ascunse unele lucruri, inclusiv acela că tatălui său i se făcuseră două teste care au ieșit negative.

Dar, iată ce povestește Gheorghe Hodrea:

MĂRTURISIRE

La ceas de post și rugăciune, după îndelungi frământări, consider că a sosit momentul unei mărturisiri. În data de 4 decembrie 2020, tatăl meu, Gheorghe Hodrea, urmare unei suferințe venită pe neașteptate, a decedat. Se infectase cu SARS COV 2, împreună cu mama, “aproape” inexplicabil, după ce am făcut tot posibilul să-i protejăm și mai tot anul nu au ieșit din gospodărie. Totul a început cu starea de rău aferentă, urmată de testare și apoi intrenarea la Spitalul Municipal din Arad, în data de 16.11.2020.De-a lungul a 9 zile de tratament, în vreme ce starea de sănătate a mamei mele a devenit din ce în ce mai bună, tatăl meu s-a simțit tot mai rău, astfel încât, în seara zilei de 25.11.2020, încă pozitivat, a fost transferat la secția Covid din Grădiște, la ATI, iar mama, negativată, a fost externată. După alte 9 zile, fără putința de a lua legătura cu noi, cei ai familiei, tatăl meu s-a stins singur, în condiții pe care doar el și Bunul Dumnezeu le știe întru totul. Mărturisirea mea s-ar fi rezumat doar la atât, dacă un document, în posesia căruia am intrat la un moment dat, nu mi-ar fi trezit suspiciuni și mari semne de întrebare. Și totuși, urmare citirii documentului, după atâtea lacrimi și suspine, după atâtea strigăte de deznădejde strivite între dinți, acum, la început de post, în duminica iertării, ÎI IERT pe toți cei care nu ne-au sprijinit la necaz, adică:

– pe unul dintre medicii specialiști pe care, deși l-am rugat în virtutea faptului că ne cunoaștem de generații, nu ne-a ajutat;

– pe ceilalți medici, cu care deși ne cunoaștem, s-au ferit să-mi comunice date exacte despre starea reală a tatălui meu, precum și decesul;

– pe cei care mi-au ascuns faptul că tatălui meu i se făcuse, câtă vreme a fost internat la secția Covid din Grădiște, două teste ale căror rezultate au fost negative, în documentul pe care îl am în posesie fiind menționat explicit acest fapt într-o rubrică în care se află numărul meu de telefon și o semnătură indescifrabilă;

– pe cei care mi-au eliberat Certificatul medical constatator al decesului, care în textul ce face referiri la cauza decesului nu au menționat faptul că tatăl meu era negativat;

– pe toți cei pomeniți mai sus, care, în cele din urmă, prin deciziile lor, nu ne-au îngăduit să ne luăm decedatul acasă în condiții normale, împiedicându-ne, astfel, până și să ne plângem după tradițiile îndătinate tatăl.

Și totuși, dincolo de toate cele întâmplate, au fost și cadre medicale care s-au comportat decent, acelora le mulțumesc cu deosebit respect pentru tot sprijinul. În încheiere mai adaug următoarele – acum, la ceas de post și rugăciune, cer iertare tuturor celor pe care i-am necăjit, cu vrere și fără vrere. Celor care au trecut prin necazuri asemănătoare celor ale familiei mele, ori mult mai mari și mai greu de îndurat, le cer să mă ierte că i-am iertat pe toți cei pomeniți mai sus.

Tuturor specialiștilor ATI le doresc SUCCES amintindu-le cugetarea poetului și eseistului american Ralph Waldo Emerson – «Să știi că măcar cineva a respirat mai ușor datorită ție – asta înseamnă să ai SUCCES!»

Tuturor, vă doresc multă sănătate și răspuns bun la înfricoșetoarea judecată a lui Hristos!

Gheorghe Hodrea