Românii şi bulgarii au ținut, luni întregi, primele pagini ale ziarelor internaționale, fiind considerați imigranții care exploatează sistemul de ajutoare sociale din Marea Britanie. O investigaţie The Guardian arată, însă, că şi britanicii procedează la fel: peste 30.000 de britanici primesc ajutoare de şomaj în alte state membre UE, cei mai mulţi în Germania, Franţa şi Spania. Mai mult, banii primiţi de britanici ca ajutoare sociale din alte ţări sunt mai mulţi decât cei primiţi de imigranţii ţării respective în Marea Britanie.
Britanicii care primesc ajutoare de şomaj din Germania sunt de patru ori mai mulţi decât germanii care primesc ajutoare de şomaj din Marea Britanie, iar raportul cu irlandezii este de 5 la 1. Raportul este similar şi la banii primiţi propriu-zis. Astfel, un britanic primeşte ca ajutorul de şomaj în Franţa de trei ori mai mulţi bani decât primeşte un francez în UK.
Peste 23.000 de britanici primesc ajutoare de şomaj în Finlanda, Suedia, Danemarca, Belgia, Luxemburg, Germania, Austria, Franţa şi Irlanda. De aproape trei ori mai puţini, adică puţin peste 8.700 de imigranţi din aceste ţări se bucură de ajutor de la statul britanic.
În jur de 2,5% dintre britanicii care se află în alte state UE primesc ajutoare de şomaj, ceea ce este relativ similar cu cei 65.000 de imigranţi din UE care primesc ajutor de şomaj în Marea Britanie.
„Înseamnă că majoritatea covârşitoare a britanicilor, precum şi a cetăţenilor europeni din Marea Britanie nu sunt o povară pentru ţările în care trăiesc”, spune Roxana Bărbulescu, cercetător al migraţiei internaţionale la Universitatea din Sheffield, conform The Guardian.
În ce priveşte ţările UE mai sărace, care au aderat la comunitate după 2004, raportul este diferit, însă nu justifică scandalurile privind „turimul pentru ajutoare sociale”. Există aproximativ 1.000 de români şi 500 de bulgari care primesc ajutor de şomaj în Marea Britanie, conform Departamentului de Muncă şi Pensii. Dintre cei 30.000 de britanici care primesc ajutor de şomaj în statele UE, doar 62 se află în cele 10 ţări care au aderat la UE după 2004.
Peter Chivers este unul dintre miile de britanici care primesc ajutor de şomaj în Germania, acesta fiind mai mare decât cel de acasă. La 41 de ani, britanicul primeşte 450 de euro pe lună ajutor de şomaj, cu aproape 80 de euro mai mult decât ar fi primit în Marea Britanie. În Germania primesc ajutor de şomaj 6.022 de britanici, în timp ce doar 1.470 de germani primesc ajutor social de şomaj în UK.
Chivers s-a mutat la Berlin, însă nu a reuşit să pătrundă pe piaţa muncii, chiar dacă vorbea fluent germana. La fel de dificil a fost însă şi să treacă de birocraţia pentru obţinerea unui ajutor de şomaj.
În Spania, trăiesc în jur de 800.000 de britanici pentru cel puţin câteva luni pe an. Forumurile sunt pline de sfaturi despre cum să obţii ajutor de şomaj în această țară.
Josh Taylor, profesor de limba engleză, avea o pauză de trei luni între contracte şi, trăind în Granada, a aflat că poate obţine ajutor de şomaj de la statul spaniol.
Profesorul avea dreptul la 60-70% din salariul pe care îl câştiga când muncea, adică vreo 700 de euro pe lună ca ajutor de şomaj, în 2011. Anii următori nu a mai recurs la metoda aceasta, pentru că era mai avantajos să muncească în Marea Britanie pe timpul verii.
Nu atât ajutorul de şomaj, cât cel al sistemului de sănătate din Spania este exploatat de britanici. Între 2000 şi 2010, numărul britanicilor de peste 60 de ani care s-au mutat în Spania a crescut cu 400%. Peste jumătate din imigranţii englezi din Spania au peste 50 de ani.
Danemarca este celebră pentru că are unul dintre cele mai generoase sisteme de ajutor social din Europa, însă ajutorul de şomaj se obţine printr-o asigurare voluntară, pentru care plăteşti lunar în jur de 65 de euro.
Cei care plătesc această asigurare primesc până la 90% din venitul anterior, până la suma maximă de 570 de euro pe săptămână. Ajutorul de şomaj se plăteşte maximum 2 ani.
Pentru ajutor de şomaj în Danemarca, trebuie ca pe lângă asigurarea de şomaj plătită cel puţin un an să fi lucrat un minimum de 52 de săptămâni în ultimii 3 ani, inclusiv în alte state UE.
Lasă un comentariu