The Overlords. „So Long, and Thanks for All the Fish”

Tre’ să recunosc, mi-a ridicat frumos mingea la fileu, Bill Gates! S-a pus să declare colocvial prin presa mondială terestră că el vrea să salveze Pământul creând un scut spațial împotriva undelor Ultra-Violete. O diafragmă spațială! Tare.

Childhood’s End — Wikipedia

Mai tare ca Elon Musk băiatul ăsta (babalîk? nCov19 risk element? [nu-i zic persoană să nu se supere trans-formerșii]). Azi-mâine o să ne trezim că pune impozit pe lumina soarelui. Sau că ni-l taie, ffs. O să băunăm în continuare pe întuneric, ce dreq să zic? Lol! Dar apoi tot el va veni să ne salveze cu ideea trans-morfistă de a face din scutul anti-UV o sferă Dyson prin care să rezolve toate problemele energetice ale omenirii pt următorii 200.000 ani. Mess-ayah. Sau mess-ăla?

Mă simt constrâns, deformația profesională obligă, să folosesc englezisme așa cum mi-au fost injectate în venă timp de 30 ani folosind „ferești”. Pardon, scăpare. Windăuz. Csf? N-ai csf! Ca el, mai dau și eu, cel puțin din când în când un rateu. Iar, câteodată, așa cum ne-a învățat prezentarea de lansare a Win98, câteodată acest ici-colo înseamnă taman anume în punctele esențiale.

Așa pare a fi și produsul construit după imaginea creatorului însuși. Ce sărăcie să mai vb despre măsurile sociale promovate de el, să ne uităm întâi la chinul la care-a supus planeta vreme de două decenii în timp ce și-a umplut puiul buzunarele de nici Eol nu-i mai poate sufla din pupa să-și ia zborul. Ferestrele sunt închise. Obloanele trase. Control-Alt-Delete.

Ecce Homo! Pentru el și ginta lui de acoliți rupți de realitate trăind în Olimp, muritorul de rând plătește zilnic prețul suprem și nu fără convalescență. Ar fi prea simplu și ne-distractiv pentru cei ce privesc de pe norișor. „Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac…” Ce să zic… nu se poate tăcea. Nu pot să asist indiferent în timp ce toate scursurile Fanarului își iau vamă pe suflete, așa sunt eu constituit, natura mea profundă din nevoie își trage sevele. Pe măsură ce dai pe ea, se înverșunează. Mă trezește. I feel alive.

Știi ce-i fain? Că oricine se crede izolat de aceste probleme știe (chiar dacă nu recunoște) că nu e izolat, că mai degrabă sau mai târziu, într-o măsură oarecare, și viața lui va fi afectată de acest rahat. Chiar și cei „de la butoane”. Relația parazit-gazdă: când gazda colapsează, și parazitul colapsează. Ce încearcă parazitul (overlorzii) este să reducă gazda (oamenii) la un statut socio-biologic inferior, de animal de povară. Problema e că parazitul are nevoie să atingă acest obiectiv mai repede decât are norodul flexibilitatea / capacitatea adaptabilității de a accepta această schimbare de statut.

E aceeași dilemă pe care a avut-o UE încă de la început: cum să înfrățească repede (că altfel nu ține) popoare care au în spate sute, chiar mii de ani de istorie plină de conflict. Cu zeci de milioane de morți. Culoarea sângelui vărsat timp de sute de ani nu poate fi diluată în 5 decenii. Problema se manifestă când parazitul nu ia în considerare acestea și intră în competiție cu alți paraziți care au o gazdă cu o rată de adaptabilitate lejer diferită. FiFo (first in — first out; primul venit — primul servit [fenomenul „coadă” {ziceam eu pe undeva prin 2002!}]).

Se rupe așadar coordonarea între paraziți. Ceea ce ne re-aduce (instant, ca nessu’) cu picioarele pe pământ, sau, altfel zis, în mocirla în care suntem constrânși să ne târâim picioarele materialei existențe terestre: tragedia comunelor. Și-n aceste momente întinate, ce să vezi? Sclipire de geniu! Perla care se ascunde în abisurile, străfundurile stridiei: parazitul își secătuiește singur gazda pt a o face mai „less appealing” (mai puțin atractivă) față de celălalt (concurent [al său {tot/alt parazit}]).

N-ar fi mai simplu dacă s-ar duce și el pe Marte? Ar fi păcat, de altfel, dacă tot are posibilitatea s-o facă, să nu meargă. Ne-ar rezolva tuturor concomitent problemele. Here’s a map: „So Long, and Thanks for All the Fish”. & Tată, ia calul meu și du-te!

Lucrurile nu sunt complicate. Sunt simple. Atât de simple încât uneori devin greu de înțeles. Nimeni nu mănâncă cu două guri și nici judecă la două capete. Apa curge întotdeauna pe făgașul cel mai simplu și nu are cum face altfel. Nimeni nu se poate sustrage propriei condiții, însăși povața Fiului (Omului). Vă iubesc! Resurrexit vere.

Sargețian

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.