Un Caligula pe tronul Aradului

Când Caligula a urcat pe tronul Romei, în vechime, pâinea şi circul au fost la ordinea zilei în Cetatea Eternă, iar poporul a trăit în dezmăţ vreme de câteva luni. Împăratul arunca cu bani de la balcon, zilnic, iar plebeii se călcau în picioare să-i culeagă. Apoi, mergeau la Coloseum, unde întrecerile sportive şi luptele de gladiatori nu mai conteneau.
Veţi spune că toate acestea nu au legătură cu Aradul, dar nu este aşa. Avem şi noi, la Arad, un Caligula. Unul modern, ce-i drept, dar la fel de hotărât precum degeneratul fiu al lui Germanicus din antichitate.
Inspirat probabil de precursorul său mult mai celebru, Gheorghe Falcă promite plebei, începând de anul viitor, care este unul electoral, 56 de zile de sărbătoare la Arad. Zile care vor fi dedicate, aşadar, sărbătoririi, şi mai puţin administrării, bunei gospodăriri a oraşului. Nu discut aici calitatea evenimentelor băgate pe gâtul arădenilor în mandatele lui Falcă, pentru că au mai făcut-o şi alţi colegi, unii chiar recent. Dar nici nu pot asista indiferent la derapajele acestui Caligula modern.
Şi ca să vedeţi că o comparaţie între domnia lui Falcă la Arad şi a lui Caligula la Roma nu este deloc forţată, să amintim faptul că, dincolo de pâine şi circ, ambele au fost caracterizate de ambiţii nemăsurate. Caligula a gândit proiecte uluitoare: voia să taie vârfurile munţilor, să le prăbuşească în râuri – ale căror cursuri să fie, astfel, ridicate cât mai sus, pe culmi. Voia să construiască un canal navigabil în Corint (lucru realizat, totuşi, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar tot aiurea!) sau să ridice ziduri în mijlocul mării.
La Arad, Falcă vrea să ridice o fântână arteziană în mijlocul Mureşului şi o piramidă de sticlă în Piaţa Avram Iancu. A început construcţia unor poduri, dintre care unul este gata (pasarela spre ştrand, gândită de predecesorul său Dorel Popa) iar unul va fi ampasat în imediata apropiere a Podului Traian(!).
Dar, asemănarea lui Falcă cu „ilustrul” său înaintaş nu se opreşte aici. Pentru a-şi asigura resurse destinate proiectelor megalomanice, ambii au umblat serios la buzunarele oamenilor. Pe „Cizmuliţă”, aşa cum era poreclit Caligula, „lipsa de bani îl făcu rapace şi-l determină să instituie taxe şi impozite nemaiauzite”, spun istoricii. La rândul său, Falcă a instituit la Arad unele dintre cele mai ridicate taxe şi impozite locale din ţară.
În fine, Caligula a rămas în istorie şi pentru că, se spune, şi-ar fi ridicat calul la rang de senator şi i-ar fi construit o vilă în loc de grajd. Aici, asemănarea lui Falcă cu Caligula încetează. Dar numai pentru că „Cizmuliţă” al nostru nu are cal. Încă!