Iaca a venit Iohannis şi la Arad. Asta de când e preşedinte, că înainte a mai venit, a mai trecut, că doară drumul spre Jermania trece prin judeţul nostru. Acum, însă, a venit oficial, cu sepepişti, cu coloană oficială (Doamne-ajută, fără victime!), cu lingăii de rigoare.
Chiar şi poza arată că până şi porumbeii din piaţa Avram Iancu aşteptau cu ciocu-n vânt venirea primului preşedinte din istoria Facebook. Ei, porumbeii – exceptând cei cu nuanţă electronică – au fost printre cei mai sinceri aşteptători şi admiratori ai vizitei lui Iohannis (cu voia dumneavoastră, your highness, că prea sună fonetic). În rest, ca pe vremuri…
Falcă, cel care s-a autointitulat gazda evenimentului, n-a dat asemenea dispoziţii nici când a venit naşu’ Băsescu. E drept, că atunci când a venit Băse la botezul fetei lui Falcă s-a mai asfaltat un drum, s-au mai plantat nişte pomi, dar acum, când a venit Iohannis (your Highness) s-a întrecut orice măsură.
Oameni buni, nici pe vremea lui Ceauşescu nu s-au făcut asemenea chestii. Să speli străzile cu detergent, să lustruieşti statuile, să pui sepepiştii planton pe clădirea Teatrului (da, acolo, la cucurigu!), să aduci iarăși primari, aleși locali și tot felul de partizani ca să demonstrezi căt de iubit e conducătorul cel și așa exagerat de mult iubit!
Ştiu, trompa-mi cufundată în istorie mi-a confirmat. Diferenţa dintre Nicolae Ceauşescu şi Klaus Iohannis e semnificativă: 1,68 taica Nicu, 1,92 sfântu’ Klaus (a nu se confunda cu Santa Claus). Dar cred că istoria ar trebui să constate inclusiv faptul că am avut o Revoluţie, că acest cult al personalităţii (nu într-atât la Werner, cât la „căţăii” care-l înconjoară) e de prost gust, că oameni gen Falcă nu mai ştiu ce să facă, cum să se gudure.
Mai trebuia ca Falcă şi ciracii săi să scoată pionierii în stradă, trupele de PTAP (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei, pentru cei mai tineri), studenţii, eventual minerii – totul pentru preamărirea Alesului. Până la urmă – vedeţi cu atenţie poza!!! – tot porumbeii au dreptate. Chiar dacă printre ei s-au mai infiltrat SPP-işti, SRI-işti, SIE-işti şi alte acronime – aviz cei cu guşa mare –, majoritatea porumbeilor sunt sinceri.
Iohannis e „Înălţimea Sa”, dincolo de înălţime, dincolo de covoarele roşii aşternute de-a lungul timpului. Nu cred că are nevoie de obedienţă, dar sunt o grămadă de obedienţi care se pun pe burtă numai să facă pe plac preşedintelui. Mulţi, mai puţin porumbeii, care au înălţimea lor. În zbor…
Lasă un comentariu