Economia germană e marele câştigător al pariului cu Uniunea Europeană. Mai câştiga statul german, ca şi băncile care fac de la BCE împrumuturi fără dobânda, pentru a împrumuta, la rândul lor, cu profit. Nu acelaşi lucru se poate spune despre cetăţeanul econom din Germania, pe care politica zero-dobânzii lui Mario Draghi îl face să piardă bani. Mulţi bani.
E vorba de peste cinci mii de euro de persoană, cumulat peste 436 de miliarde de euro.
Prin translaţie, toţi cetăţenii europeni sunt atinşi la depozitele bancare, căci dobânzile acordate nu ţin pasul cu inflaţia. Prin urmare, ai depus ceva bani în bancă şi te trezeşti că ai, valoric, mai puţini. Potrivit unui calcul făcut de bancă Deutsche Zentral-Genossenschaftsbank (DZ Bank), cu sediul la Frankfurt am Main, şi citat de Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung (FÂS), între anii 2010-2016, germanii au pierdut 344 de miliarde euro, din dobânzi la economiile din bancă.
Dacă se adună şi 92 de miliarde estimate pentru acest an, se ajunge la 436 miliarde euro, adică 5.317 euro pe cap de locuitor.
Calculul a fost făcut luându-se că referinţă deceniul 1998-2008, când „dobânda era încă dobânda“, dacă este să o spunem pe şleau.
Desigur că politica dobânzilor mici a BCE a făcut şi creditarea mai ieftină. Însă economia la creditare de care s-au bucurat cetăţenii din Germania a fost evaluată în calculul DZ Bank doar la 188 miliarde de euro. Prin urmare, tot s-au pierdut 284 de miliarde euro, adică 3.024 euro pe cap de locuitor.
„Cetăţenii cu economii din Germania plătesc o felie groasă din factura pentru politica lejeră a banului, practicată de BCE“, a spus Ştefan Bielmaier, economist-sef la DZ Bank, pentru FÂS.
Anul trecut, Banca Centrală Europeană a scăzut dobânda de referinţă la valoarea istorică de 0,0%, pentru a contracara, cu bani ieftini, inflaţia şi conjunctura financiară încă tributara crizei din 2008.
Prin urmare, băncile primesc bani proaspeţi de la BCE cu zero dobânda, însă dacă au capital excedentar, pe care vor să îl parcheze la BCE, plătesc, în continuare, 0,4% penalităţi.
Anul trecut în decembrie, inflaţia în zona euro a crescut cu 1,1% faţă de aceeaşi lună din anul precedent (cea mai mare creştere din ultimii trei ani, în noiembrie 2016 ea situându-se doar la 0,6%).
Preşedintele BCE, Mario Draghi, nu s-a lăsat înduplecat să ridice dobânda de referinţă. Totuşi, la începutul anului, el a anunţat că BCE va pompă în piaţă, începând cu luna aprilie, doar 60 de miliarde euro lunar, în loc de 80 de miliarde, cum o făcuse până acum.
Mulţi economişti au considerat aceasta măsură drept un semnal de revenire la normalitate a politicii Băncii Centrale Europene.
În caz ideal, banii mulţi şi ieftini întăresc conjunctura economică şi aduc după sine scumpiri. Preţurile mici pe termen lung, sau preţurile în scădere sunt considerate drept risc conjunctural: atât firmele, cât şi consumatorii îşi pot amâna investiţiile, în speranţa unor preţuri şi mai mici. Acest lucru însă ar putea „sugruma“ creşterea economică.
Articolul a apărut şi în HotNews
Lasă un comentariu