Legislația muncii prevede că salariaţii trebuie să beneficieze în fiecare an de zile plătite de concediu de odihnă. Fiind vorba de un drept inalienabil, în cazul în care zilele de concediu nu pot fi efectuate, angajatorii sunt obligaţi să le acorde începând cu anul următor.
Toţi salariaţii au garantat dreptul la concediu de odihnă anual plătit, după cum stabileşte Codul muncii, iar acesta nu poate forma obiectul niciunei cesiuni, renunţări sau limitări, scrie avocatnet.ro.
Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă doar atunci când salariaţii nu mai au cum să beneficieze efectiv de acest drept, adică la încetarea contractului individual de muncă.
Salariaţii trebuie să beneficieze în natură de concediul de odihnă, acesta având rolul de a contribui la refacerea capacităţii de muncă.
Atunci când este vorba de compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate, calcularea sumei datorate salariatului se face la fel ca în cazul indemnizaţiei de concediu.
„Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale (…) (salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent – n.r.) din ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu”, potrivit reglementărilor din Codul muncii.
Plata sumei datorate pentru zilele de concediu de odihnă neefectuate înainte de încetarea contractului de muncă se face, de obicei, odată cu plata ultimului salariu. De exemplu, dacă unui angajat i se achită salariul în data de 15 a fiecărei luni şi contractul său încetează în data de 31 august, acesta va primi ultimul salariu, precum şi suma aferentă compensării în bani a zilelor de concediu neefectuate, în data de 15 septembrie.
Odată cu încasarea banilor pentru zilele de concediu neefectuate, salariaţii trebuie să primească de la angajatori o dovadă a efectuării acestei plăți.
Lasă un comentariu