În primul rând Orlando e un test.
Dacă ai simțit cea mai vagă înfiorare de satisfacție ai o problemă. Și atunci se explică de ce biserica nu mai misionează. Sunt scârboși în păcatul lor dar nu trebuie omorâți. Nimeni nu trebuie omorât. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci îndreptarea lui iar dacă e mort nu se mai poate pocăi.
Nu știu câți din părinții celor uciși la „Pulse” sunt de acord cu ce fac pruncii lor. Și tu ai un fiu sau un frate risipitor. Să nu folosiți cuvîntul ,,dreptate”. Dreptatea lui Dumnezeu nu-i aleatorie. Homosexualii din Berlin nu-s mai buni sau mai răi ca cei din Orlando. În al doilea rând Orlando e un câștig al Diavolului.
Pentru a se putea legitima planetar și repede comunitățile LGBT aveau nevoie de martiri. Mor zilnic sute de creștini pe glob. Copiii creștini zac cu gâturile tăiate pe stradă și nimeni nu trimite condoleanțe. Acum zeci de președinți de țări au sărit să trimită scrisori. Un val de simpatie pentru ciudați mătură lumea. Aveau nevoie de martiri ca de pâine și acum îi au.
În al treilea rând Orlando e un sentiment de mulțumire prin ricoșeu. Bine că cel ce-a tras nu a fost un creștin radicalizat. Constatarea asta nu e fariseică ci generatoare de semne de întrebare. Cum va arăta lumea după Orlando?…
Vladimir Pustan
Lasă un comentariu