Gepizii (latină: Gepidae, Gipedae) sunt un popor de neam est germanic înrudiţi cu Goţii, care au avut un regat puternic pe teritoriul României, Serbiei şi Unagriei în secolul al 3-lea după Hristos.
Începuturile acestui trib este descris în lucrarea lui Jordanes. Toate informațiile despre originile Gepizilor provin din „legende gotice răuvoitoare și convolute”, consemnate în Getica lui Jordanes după 550. Potrivit narațiunii lui Jordanes, insula nordică „Scandza”, care este asociată cu Suedia de către savanții moderni, a fost patria originală a strămoșilor goților și gepizilor. Acest Jordanes a fost un birocrat în Imperiul Roman de Răsărit în secolul al 6 lea după Hristos, de origine gotică, care mai târziu a devenit istoric. Printre lucrarie sale importante putem menţiona: „Romana”, despre istoria Romei, dar ce-a mai cunsocuta lucrare a sa este „Getica”, scrisă în Constantinopol. Împreună cu lucrarea lui Isidor din Sevilia „Historia Gothorum” sunt cele mai importante lucrări istorice care prezintă începuturile istoriei Goţilor.
Gepizii au avut un regat foarte puternic în această parte a Europei, după căderea Imperiului Roman de Apus şi au intat în conflict cu hunii, lombarzii şi avarii.
Pe teritoriul României s-au găsit foarte multe obiecte şi rămăşiţe ale regatului Gepid. Câteva exemple sunt: Moreşti în Mureş, Noşlac în Alba, Brateiu în Sibiu, Şeica Mică în Sibiu, Timişoara – zona Freidorf, iar cel mai bogat mormânt de tip germanic găsit în România este în Turda: Aici s-a găsit tezaurul Franziska. Acesta a fost descoperit în 1996 şi conţinea mai multe artefacte folosite de nobili precum inele de aur, o broşă din aur, o curea din argint placată cu aur, un lanţ pentru gât făcut din chihlimbar, piaptăne din os şi chiar fragmente de îmbrăcăminte, ceea ce este foarte rar deoarece aceste materiale organice se pierd foarte uşor cu trecerea timpului.
În concluzie putem observa prin aceste descoperiri o dovadă a existenţei unui regat puternic într-o perioadă foarte necunoscută şi deseori uitată a perioadei marilor migraţii pe teritoriul Europei, chiar în timpul trecerii de la Antichitatea târzie la Evul Mediu. Iar acest lucru este extraordinar mai ales pentru România, perioadă în care nu sunt atâtea date înregistrate despre teritoriul Carpato – Danubiano – Pontic.
Super Marius
Multumesc!
Buna ziua, sunt un simplu pasionat de istorie,intotdeauna mi-am dorit sa studiez aceasta perioada dar din nefericire, asa cum se intampla cel mai adesea in viata,altele au fost prioritatile. Am doar o singura intrebare pentru tanarul istoric. Regatul gepid din Romania,Serbia si Ungaria s-a suprapus in timp cu daco-romanii si stapanirea romana in Dacia ??? Va multumesc
Buna,sunt autorul articolului. Da dupa retragerea romanilor,populatia din provincia Dacia se ruralizeaza iar gepizii vin putin mai tarziu si se integreaza cu populatia nativa.
Va multumesc pentru raspuns. Intrebam in ideea in care dvs spuneati ca acesti gepizii si-au format regatul in Dacia in sec al 3-lea, atunci Dacia se afla sub ocupatie romana. Multumesc pentru lamurire si multa bafta in continuare
Intre secolele 3 si 4 s-au stabilit pe teritorile specificate, e un timp scurt intre retragerea romanilor si venirea gepizilor,cu placere si multumesc!
Foarte interesant articolul, intotdeauna este grozav atunci cand aflam informatii despre stramosii nostrii si despre patria noastra. Putine popoare din Europa se pot mandrii cu o istorie asa bogata si indelungata precum cea a romanilor. Este important sa aflam ca dupa plecarea romanilor a existat aici un regat puternic care a contribuit la formarea vlahilor. Asa putem vedea inca odata ca ungurii nu au gasit o tara goala. Felicitari