Trădători și prădători sau bine e să fii supus austriac

Bătrînii aveau o vorbă: „numai supus austriac să nu fii”. Se pare că astăzi s-au inversat datele problemei, că este extrem de profitabil să fii supus austriac. Ca un umil ziarist, nu îmi permit să acuz pe cineva, dar, de întrebat, pot să mă întreb și chiar să întreb pe alții: oare, nu dă de bănuit faptul că un actual ministru al României cere lumină de afară, în probleme care privesc direct economia României? Iată, o știre „crudă”, în sensul de proaspătă și cât se poate de adevărată: „Ministrul Economiei, Claudiu Năsui, susține că programe precum Start-up Nation și IMM Recover nu au avut finanțare încă de anul trecut, când au fost inițiate, tocmai de aceea ritmul va încetini, până când va fi găsită finanțare”.

Sigur, la prima vedere nu înseamnă nimic, numai că, după aceea, urmează explicația: ”Ieri am avut o întâlnire cu doamna Isabel Rauscher, ambasadorul Austriei în România. Ne-am întâlnit pentru a discuta bunele practici ale Austriei în ce privește mediul de afaceri, mai ales în relația dintre antreprenori și autoritățile statului. Unul dintre subiectele principale pe care le-am discutat a fost infama declarație de beneficiar real: o sarcină birocratică inutilă și exagerată împotriva antreprenorilor, prin care îi obligăm să declare, în aproape 10 pagini, informații pe care statul le are deja”. Anul trecut am eliminat această declarație inutilă (prin legea 108/2020), însă a fost reintrodusă recent în parlament. Pretextul? Temerea de un așa-zis infringement. Adevărul este că nu există nici un infringement, iar legea prin care am eliminat declarațiile inutile anul trecut nu a reinventat roata: a preluat bunele practici ale altor țări, care nu mută răspunderea și povara pe antreprenori și nu implementează directivele în cel mai leneș și draconic mod posibil”.Dincolo de minciuna că nu există niciun infrigement, pentru că acesta chiar există, stăruie perseverența ministrului USR în a-și lua ca avocat un ministru austriac, pe care îl ridică în slăvi. Cu riscul de a-mi ridica în cap o cohortă de supuși austrieci, vreau să explic, pe românește, sorgintea acestui articol de lege. Pe înțelesul tuturor: toate multinaționalele, toate firmele străine, fac profituri uriașe în România, dar plătesc sume derizorii la bugetul de stat, falsificând profitul real și trimițându-și banii în țara de origine. Cineva, nu spun cine, că poate vă gândiți la Dragnea, a decis să instituie un control, astfel încât acele firme să nu mai poată masca profitul real. Sigur, nu trebuie să ne ascundem după deget, ideea a fost inspirată de către premierul Ungariei, Orban al lor, dar nu asta este esențial, ci faptul că acele firme ar trebui să plătească statului român exact atât cât ar trebui. Ei, bine, asta nu putea să convină Austriei, care, practic, a pus mâna pe o mare parte din ceea ce înseamnă economia românească.

Să fie foarte clar: nu acuz USR că este sluga intereselor străine, recte ale Austriei, dar întrebarea firească vine: de ce vrea Năsui ca firmele austriece să practice un dezmăț financiar pe spatele României? Întrebarea vine la pachet cu cea mai proaspătă știre: Năsui parcă ar fi ministrul turismului Greciei! Atunci, ce vrea USR? Este Năsui pionul lor sau o unealtă scăpată de sub control? Nu că zic, dar vreau să spun: Iohannis a făcut trafic de influență pentru celebra Scheighoffer, firmă austriacă, OMV, tot firmă austriacă, a obținut supremați asupra zăcămintelor României, nu mai spun prin intermediul cui, că știți foarte bine, băncile din România sunt sunt sub tutela Austriei. Colac peste pupăză, ministrul Economiei din România așteaptă poruncile ambasadoruli Austriei! E bine, să mergem mai departe !

Simion Todoca