1. Ce a fost.
Cu peste două secole în urmă, Iakob Hirschl a donat un edificiu cu sală de spectacole și casa alăturară comunității Aradului, indiferent de etnie. Nu voi reitera valoarea de simbol a Teatrului Vechi, voi aminti doar că este, alături de Teatrul Eminescu din Oravița, prima clădire de spectacole de pe teritoriul actual al României, că aici s-au perindat trupe de actori și personalități culturale din țară și din străinătate, că aici a funcționat și unul dintre primele cinematografe până în 1966. De atunci, de peste 55 de ani (!), autoritățile locale s-au arătat total indiferente la degradarea progresivă a monumentului istoric. Totuși, acolo, în clădirea tot mai dărăpănată, a funcționat o vreme Casa de Cultură a Municipiului, au avut loc mai multe evenimente și festivaluri. După 1989, până nu a fost revendicat, s-a încercat revigorarea clădirii în scopuri culturale, după care au apărut niște urmași (?) cărora li s-a retrocedat imobilul. Nedorind sau neputând să-l restaureze, aceștia au postat un afiș mare prin care anunțau că doresc să cedeze gratis monumentul. Nici atunci, când a fost gratis, autoritățile locale n-au reacționat în niciun fel. Întrucât este vorba despre un spațiu în centrul municipiului, mai mulți agenți imobiliari au pus ochii pe acest teren. S-au desenat deja și proiecte pentru blocul ce urma să fie ridicat. Cum terenul era ocupat de un monument istoric, clădirea nu putea fi pur și simplu demolată cu buldozerele, ci a fost încurajată să se dărâme singură. Atunci s-au răzgândit și moștenitorii (?) și au oferit spre vânzare clădirea (pentru care n-au plătit niciodată nici un impozit!). Autoritățile locale au renunțat la dreptul de preempțiune, la fel și un Minister care se intitulează ca fiind „Al Culturii și Identității Naționale”. Pe plan local, Direcția Județeană pentru Cultură(?) și Patrimoniu (?) Arad nu s-a implicat nici ea. A fost momentul ca să intervină societatea civilă. Prin mai multe ONG-uri, aceasta a încercat un acord de colaborare cu Primăria, iar prin numeroase ieșiri publice, s-a stabilit că administrația locală va completa suma cerută de proprietari, dacă populația dorește revigorarea acestui jalon al culturii și identității locale și naționale,. Mai mult, în fața camerelor de televiziune, Primarul a amintit că există instrumentele legale necesare pentru împiedicarea deturnării Teatrului Hirschl de la scopul pentru care a fost destinat și că Primăria nu va da aprobările necesare unei alte destinații. În doar puțin zile, s-au strâns câteva mii de semnături de susținere din partea unor cetățeni din Arad, din țară și din diaspora și s-a făcut o colectă de bani și obiecte pentru o licitație în favoarea strângerii de fonduri. Doar pandemia și criza politică au întârziat ținerea acelei licitații. După mai multe discuții în Consiliul Municipal, unde verbal toată lumea s-a arătat de acord că Teatrul Vechi trebuie să reintre în activitatea culturală pentru care a fost ridicat, în data de 22 octombrie, Comisia de Cultură a CLM a organizat o dezbatere publică, unde din nou s-au aruncat doar vorbe, mai ales că ne aflam după data de 18 octombrie, când Teatrul Vechi a fost deja vândut unui ONG maghiar.
2. Situația prezentă
Am propus un schimb de spații: fostul cinematograf Mureșul, parte integrantă a Hotelului Ardealul (fost Crucea Albă, un alt monument istoric cu un trecut bogat), cumpărat de același investitor ca și Teatrul Hirschl, să fie dat în schimbul Teatrului Vechi. Probabil satisfăcută de comedia care ni s-a servit în 22 octombrie, Primăria n-a mai dat niciun răspuns.
Pe de altă parte, faptul că edificiul a ajuns proprietatea unei structuri maghiare ar putea fi o soluție nesperată: pe când instituțiile plătite pentru a cultiva tradițiile, identitatea și cultura nu sunt interesate decât în vorbe calpe de Teatrul Vechi, noii proprietari se arată mult mai operativi și ruina de astăzi va fi mult mai repede adusă în starea de a deveni un puternic centru cultural. (Teatrul din Oravița a fost renovat la standarde moderne prin fonduri europene. Așa s-ar fi putut face și la Arad, doar că la Arad nu a existat un interes real…)
3. Ce rămâne de făcut
Salutând faptul că Teatrul Vechi nu va fi lăsat (ajutat) să se prăbușească și unul dintre puținele mărturii ale istoriei Aradului rămase în picioare va fi salvat, cerem insistent ca Primăria să încheie un protocol de funcționare cu proprietarii actuali, protocol în care să se stipuleze clar că edificiul își va păstra exclusiv destinația culturală și că va fi deschis tuturor creatorilor de frumos, indiferent de etnie. Măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, trebuie parafată o înțelegere în acest sens. Domnule Primar, ați afirmat că aveți pârghii legale pentru a menține edificiul pentru întreaga comunitate arădeană, așa cum a fost gândit de ctitorul său. Rugăm toți consilierii municipali să fie pe fază, după ce au declarat că Teatrul Vechi trebuie să rămână Aradului! În ceea ce ne privește, noi sigur vom fi pe fază!
4. Așa cum am spus, s-au colectat niște bani – din păcate puțini, oamenilor fiindu-le inoculată părerea că noi, cei ce am pornit acțiunea, „ne batem cu morile de vânt”. S-au adunat și cărți cu autograf, lucrări de artă etc. Indiferent de ce se va întâmpla în continuare, intenționăm să realizăm la primăvară, când sperăm să ieșim din restricțiile impuse de pandemie, licitația promisă ca semn al voinței arădenilor. Banii rezultați vor fi oferiți primului eveniment cultural – arădean sau internațional – cu ocazia înaugurării locației revitalizate. Acei donatori care nu sunt de acord cu acest proiect sunt rugați să ne contacteze pentru a li se returna imediat ceea ce ne-au înmânat.
În funcție de evoluția evenimentelor, vom reveni cu acțiuni concrete.
Gheorghe SCHWARTZ
Lasă un comentariu