CE S-AR ÎNTÂMPLA cu ECONOMIA dacă ar DISPĂREA Crăciunul?

Dacă întreaga industrie de consum care însoțește Crăciunul ar dispărea, economia americană ar pierde undeva între 75 și 100 miliarde de dolari din consum, scrie Financial Times.

Dacă sărbătoarea ar deveni una pur tradițională, economia ar putea să nu sufere deloc. Aceasta este viziunea clasică macroeconomică: nimic important nu s-ar schimba după desfiinţarea Crăciunului. Capacitatea economiei de a produce bunuri şi servicii nu s-ar schimba, iar după o perioadă de ajustare, în care fabricile de beteală ar fi retehnologizate şi zonele plantate cu brazi de Crăciun ar fi replantate cu alţi copaci, toate lucrurile ar fi în regulă.

Cu ce ar fi înlocuite cheltuielile de sezon? Capacitatea de producţie rămasă disponibilă prin dispariţia Crăciunului ar putea fi folosită în alte scopuri. Preţurile ar scădea atât cât să fie convinşi consumatorii să cheltuiască bani şi în restul anului.

Viziunea clasică despre funcţionarea economiei este împărtăşită şi de ministrul britanic de finanţe George Osborne, sau de Republicanii din SUA. Viziunea este că stimularea economiei prin cheltuieli guvernamentale nu funcţionează. Dacă aceste cheltuieli ar fi reduse, economia s-ar ajusta pentru că sectorul privat ar prelua această sarcină.

De cealaltă parte a baricadei se află ministrul de finanţe britanic „din umbră” din opoziţie, Ed Balls, precum şi susţinătorii politicii de stimulare a economiei americane: Paul Krugman sau Lawrence Summers. Krugman a afirmat la un moment dat că panica legată de un posibil atac al extratereştrilor ar ajuta economia pentru că ar determina guvernul să cheltuiască din nou bani. Dar cum extratereştrii nu sunt disponibili, economia va trebui să se mulţumească cu Moş Crăciun.

Viziunea keynesiană despre modul de funcţionare a economiei diferă de cea clasică în mod crucial: ea spune că oferta nu creează întotdeauna cerere. Dacă ar fi desfiinţat Crăciunul (sau dacă o criză financiară ar distruge încrederea oamenilor şi puterea lor de cumpărare), consumatorii şi-ar face planuri de a cheltui mai puţin. Iar în acest caz, s-ar putea ca nici scăderea preţurilor să nu îi convingă să se răzgândească. Ajustarea de preţ s-ar putea nici să nu se întâmple. Dacă vor dispărea cheltuielile de Crăciun, s-ar putea să dureze ani de zile până să fie înlocuite. Fabricile vor rămâne şi muncitorii vor continua să fie disponibili, dar nu va mai exista activitate.

Un lucru este, însă, cert. Eficienţa multor programe de cheltuieli guvernamentale şi a multor cheltuieli legate de Crăciun poate fi pusă sub semnul întrebării. În ambele cazuri, prea multă atenţie este acordată aparenţelor şi prea puţină dorinţelor reale ale „beneficiarului” banilor sau al cadourilor. Pe termen lung, ar fi de dorit un stat de dimensiuni mai mici şi un Crăciun asemenea.