La românii din nordul judeţului Arad, dar şi la cei din Bihor şi din estul Ungariei, o tradiţie din bătrâni spune că în noaptea de Bobotează, fetele care doresc să se mărite îşi văd vedea ursitul.
Potrivit tradiţiei, fetele trebuie să îşi lege pe degetul inelar un fir roşu de lână ori de mătase, de care să înnoade o rămurică de busuioc luată de la preot şi să pună apoi crenguţa sub pernă, pentru a-şi visa ursitul. Seara, fetele care doresc să se mărite trebuie să facă o turtă de făină, foarte sărată, nu beau apă, ci doar un strop de agheasmă. După care mănâncă turta şi merg la culcare, iar noaptea tinerele îşi vor visa ursitul. Mai mult, se spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.
O altă tradiţie din bătrâni, de fapt o practică magică de proorocire a anului, este aflarea rodului. Conform acestei tradiţii, în noaptea de Bobotează se taie crenguţe de diferiţi pomi fructiferi şi se pun într-o oală cu apă la temperatura camerei locuite şi, după modul cum înfrunzesc şi înfloresc rămurelele se apreciază dacă anul va fi bogat sau sărac în fructe.
Ziua de Bobotează, 6 ianuarie, marchează sfârşitul ciclului de sărbători dedicate Crăciunului şi Anului Nou, fiind închinată purificării mediului înconjurător, în special a apelor, de forţele malefice, în această zi toţi românii mergând la biserică pentru a lua apă sfinţită, atât de necesară pentru tămăduire şi purificare.
De Bobotează se colindă, se soroceşte vremea şi belşugul holdelor în următorul an, se deschide cerul şi vorbesc animalele.
În ajunul Bobotezii, preotul sfinţeşte casele cu apa care a fost sfinţită în dimineaţa aceea după liturghie, iar în ziua de Bobotează, după liturghie, preotul împreună cu enoriaşii fac o procesiune pe un lac, râu sau un izvor, pentru slujba Sfinţirii Apelor. Când începe slujba, vânătorii şi pădurarii împuşcă peste ape ca să alunge duhurile necurate. Astăzi, acest obicei a păstrat doar semnificaţia festivă a unui foc de artificii, fiind lipsit de simbolism.
Dacă este destul de frig, se pregăteşte o cruce de gheaţă pentru a marca locul slujbei, iar la sfârşit preotul aruncă în apă o cruce de lemn pe care feciorii satului se reped să o scoată, chiar dacă este ger de crapă pietrele. Se spune că în ziua aceasta, toate apele pământului sunt sfinţite, motiv pentru care femeile nu spală rufe timp de opt zile, până la sfârşitul praznicului.
De Bobotează, preoţii botează nu numai apele ci şi oamenii, locuinţele şi întreaga natură. Această sărbătoare este asociată din vechime cu gerul, însă datina străveche nu ţine cont de numărul gradelor. Şi dacă puţini mai respectă această datină, ea nu a fost cu totul uitată. În unele sate, oamenii pregătesc sărbătoarea de Bobotează prin manifestări specifice, izvorâte din tradiţiile populare, se colindă, se fac şi se prind farmece şi descântece, se află ursitul, se fac proorociri ale timpului şi belşugului în noul an.
Se spune că apa sfinţită din ziua de Bobotează are puteri miraculoase şi nu se strică niciodată. Se spune de asemenea că apele rămân sfinţite timp de două până la şase săptămâni, timp în care gospodinele nu spală rufe în ape curgătoare. Cu apa sfinţită se stropesc vitele şi nutreţul lor, apoi fiecare gospodar bea câte puţin pe nemâncate pentru a-şi curăţa şi sfinţi sufletul.
Lasă un comentariu