SEMNAL DE ALARMĂ/ Agonia lentă a muzicienilor din filarmonica arădeană

Cu 120 de ani în urmă, cetățenii județului Arad și-au dorit o filarmonică. După 20 de ani, respectiv acum 100 de ani, s-a construit Palatul Cultural. Că a avut una din cele mai bune săli de concert din Europa, că pe scena acestui lăcaș de cultură au cântat nume mari ale lumii, că orchestra a fost și ar fi rămas una dintre cele mai bune din Europa dacă… Acum, după 100 de ani, starea Filarmonicii este departe de fastul de altadată.
Avem un simulacru de orchestră, cu compartimente întregi lipsă, nu avem angajați, nici un clarinetist sau oboist. Un singur fagot, un singur corn. Unele dintre concerte – și aşa puține – se desfășoară cu voci lipsă. Corul a rămas cu doar cinci coriste la partitura de alto, când în vremurile bune era constituit din 32 de persoane. Programele sunt consistente, nu negăm, dar cu oameni tracasați şi epuizați, care sunt obligați să facă față abuzurilor interminabile ale conducerii, precum lipsa de comunicare, favoritismele, supradimensionarea programului. Toate acestea nu pot decât să îi determine pe angajaţi să intre în depresii sau să iasă la pensie. Șansa tineretul este să plece la alte instituții, aici tinerii realizând că nu au nici o perspectivă.
Filarmonica din Arad pare a fi trasă pe linie moartă și lăsată să se stingă, puțin câte puțin, din așa zise cauze „naturale”. Angajări nu se mai fac, cu toate că cele două formații au numărul de personal cel mai redus din țară. Totuși, s-au achiziționat rânduri de costume, instrumente, chiar şi un Mercedes. Nimeni nu și-a pus problema cine să le îmbrace, cine să cânte sau cine va umple Mercedesul spre spectacole inexistente. Și, totuși, vrem să fim Capitală Culturală Europeană. Oare cu cea mai mică orchestră și cel mai redus cor din țară, fără prezenţe internaționale, fără înregistrări sau proiecte transfrontaliere credeți că se poate?
„Am aflat din presă că se dorește înființarea unui nou centru cultural al municipiului, unde vor fi puse la bătaie 25 de posturi. Nu este un lucru rău, dar ne întrebăm, la Filarmonică nu se gândește nimeni?”, se întreabă retoric Mihai Dogaru.
Nimeni nu se gândește că, încă de la începuturi, Filarmonica a asigurat prestații artistice în municipiu și județ. Astăzi, toate proiectele artistice sunt dirijate spre entități măsluite, cu spectacole însăilate, mai marii urbei preferând să dea adevărații slujitori ai muzicii deoparte.
Ca să se pună colacul peste pupăză, din lipsă de idei și din dorința de a dezbina, mai marii Filarmonicii au inventat – atenţie! – studiul individual în grup, în incinta Filarmonicii.
Spațiile sunt total neadecvate, culoare de trecere spre scenă de aproximativ 1 metru pe 1,5 metri pentru repetiția de la harpă, care nu are loc nici măcar înclinată, iar pentru restul instrumentiștilor existând biblioteca sau vestiarul unde, între 6 și 10 muzicieni, cu instrumente diferite, sunt nevoiți să repete timp de 4 ore pe zi, sau li se va tăia din salariu. Această modalitate nu face decât să atenteze la integritatea fizică și psihică a muzicianului. Despre poluarea fonică nu vorbește nimeni. O soprană ajunge la 114 decibeli în timp ce urechea umană poate suporta 87 decibeli fără a fi afectată. Un spațiu restrâns nu permite o repetiție fără a fi afectat auzul sopranei. Fără condiții cât de cât umane, repetiția va fi mama îmbolnăvirii, nu a învățăturii.
„Pentru a ajunge să cânți în orchestra unei filarmonici ai nevoie de 16 ani de studiu, plus ore întregi de studiu individual. Să te vezi dat deoparte din rea voință sau incompetență nu te face decât să te simți ca un sclav pe o plantație. Mulţi dintre muzicieni au preferat să plece, însă cei care avem o familie și un rost în acest oraș nu ne permitem să părăsim instituția. Poate din nostalgie, poate din dragoste pentru că mulți dintre noi au urcat pentru prima dată pe această scenă nu putem să închidem ușa în urma noastră și să spunem că nu a fost nimic…”, ne-a spus cu tristețe Mihai Dogaru, susținut de Varyaș Tiberiu și Marina Viorel, muzicieni ai Filarmonicii.
Acum când simt că soarta instituţiei pare pecetluită, acești oameni își pun o singură întrebare… oare cine își va asuma rolul de gropar al Filarmonicii arădene?