Antonescu trebuie să rămână

Spun că procentul obținut de PNL este unul foarte bun. Argumentele următoare, pentru cei care se mai pricep la politica românească, vin să întărească această ipoteză.

Ieșitul de la guvernare a fost una dintre deciziile curajoase ale lui Antonescu, la care liderii ceilalți ai PNL au răspuns în funcție de capacitatea lor de înțelegere a fenomenului, dar, mai ales, în funcție de interes, pe termen scurt sau lung. Cu puține excepții, nimeni nu a fost și nu este în stare să ia decizia lui Antonescu, pentru că omul este din ALT ALUAT. Și asta face diferența. El își dorește ceva durabil, indestructibil și lipsit de meschinărie. Marea majoritate privește spre conturi, vile și confort zilnic. Se vede clar din aceste alegeri că cei 16% care au votat PNL au votat pentru o anumită direcție spre care liderul liberal încearcă să îndrepte partidul său și, mai apoi, națiunea. Acest vot este unul curat și neîmbâcsit de mizeria din celelalte partide. Sau, aproape curat.

De ce, totuși, nu s-au atins cei 20% este foarte ușor de înțeles. Era chiar previzibil. În condițiile unui PNL funcțional, în care combinația interesului personal cu cel de partid era „în viață”, probabil se ajungea la circa 20 – 22%. S-a întâmplat ca ruperea USL să sedimenteze „compusul” iar ceea ce rămâne să fie baza de la care și cu care se va reconstrui. În același timp însă, eforturile unei campanii electorale au avut nevoie de un alt nivel, frontul astfel format necesitând mesaje de cu totul altă nuanță și putere, pentru un impact cât de cât. Tăriceanu, ambiția lui Diaconu (un actor fără nici o idee despre politică, dar cu dorinți nestăpânite la o vârstă ce ar presupune alte acțiuni, cuprins pe de-a întregul de a face jocurile altora), trădarea din final a lui Silaghi și, desigur, confirmarea trădărilor și neputințelor din ziua de 25 mai au condus la acest rezultat.

Lupta împotriva pesedizării țării, dublată de lupta împotriva propriului partid, au făcut din Antonescu o victimă sigură pentru cei care doresc de ani de zile să finalizeze ceea ce au început bolșevicii și comuniștii încă din 1946: distrugerea partidelor care s-au opus în acele vremuri ticăloșiilor venite din est.

Dacă Antonescu pleacă de la conducerea PNL, partidul probabil va fi la îndemâna PSD, fapt dorit de Ponta și ai lui. Este chiar, în afara imaginii, și argumentul ofertei nesimțite de aseară de a-i invita pe acei liberali dispuși să-l predea pe Antonescu, „legat”, precum un alt Antonescu, mareșalul de acum câteva zeci de ani.

Am speranța că, totuși, el nu va abandona și va continua cu o strategie în două puncte:

– Va demisiona pentru a liniști în parte apele.

– Înainte de asta, îi va „lecui” de politică pe toți trădătorii și îi va demite pentru a face un cu totul alt partid. Aproape de la zero. Interimatul va trebui să cuprindă doar pe aceia care îi vor sta aproape.

Convingerea mea este că binele în România nu își găsește loc de dormit, încă. Românii, prin lichele cu diplomă, mențin țara la nivel de sărăcie generalizată, pentru a o putea controla și administra mai lesne. Omul sărac este dispus, cu gura căscată fiind, să execute orice mișcare arătată de dresor.