Asociația pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad a adresat un memoriu Ministerului Culturii

ASOCIAŢIA PENTRU RIDICAREA MONUMENTULUI MARII  UNIRI la ARAD a adresat, zilele trecute, un memoriu secretarului de stat Mădălin-Ștefan Voicu, din cadrul Ministerului Culturii, privind amplasarea Monumentului Marii Uniri de la 1918 la Arad, memoriu pe care îl redăm în cele ce urmează:

Către, MINISTERUL CULTURII,

 Domnule Ministru,

În vremuri incerte este nevoie să ne întoarcem fața spre cei care au pus mai presus de interesul personal, interesul comunității.

Cu mai puțin de doi ani înainte de a trece spre cele sfinte, marele patriot român Vasile Goldiș – Președinte al ASTREI la acel moment – în ultimul său discurs adresat tuturor românilor, arăta:

“În istoria poporului român ziua de 1 Decembrie va fi pentru toate timpurile viitoare cea mai frumoasă sărbătoare. Fiindcă acum 14 ani, în 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, a decretat unirea lor şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Pentru toate veacurile rămâne gloria Aradului că Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a fost concepută şi convocată de aici, de la Arad, organizarea ei s-a făcut de către arădanul şi bunul nostru prieten dl. Ioan Suciu, iar destinul a voit ca propunerea unirii s-o facă arădanul care vă vorbeşte acum.”(Vasile Goldiș, Cuvânt rostit la 1 Decembrie 1932, în Ştirea, nr. 232, anul II, 1932)

Vasile Goldiș a fost cel care la Alba Iulia anunța întregului popor român, că dezideratul național s-a dus la bun sfârșit. După unirea Basarabiei și Bucovinei cu România, a urmat desăvârșirea Statului Național prin Actul de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Proclamația Unirii a fost redactată la Arad, de un grup de patrioți arădeni: Vasile Goldiș, Ștefan Cicio Pop, Ioan Suciu … și citită la Alba Iulia de către Vasile Goldiș, cel care a dat “girul” final documentului. Cu alte cuvinte, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a fost gândită, proiectată și realizată la Alba Iulia de către arădeni.

La Arad a funcționat (din 20 octombrie/2 noiembrie 1918) Consiliul Național Român Central – CNRC (fostul Consiliu Național Român, creat la Budapesta pentru a pregăti unirea), Aradul devenind astfel, capitala celei dintâi guvernări românești asupra întregii Transilvanii. CNRC a fost considerat în tot cursul existenței sale, până la crearea Consiliului Dirigent, drept singurul organism politic al românilor din Transilvania. Aradul devine “de facto” Capitala politică a Transilvaniei și Banatului.

Deci:

• Consiliul Național Român Central se formează la începutul lunii octombrie 1918, după o întâlnire la Budapestaa reprezentanților Partidul Național Român și reprezentanții mișcării social-democrate din Transilvania în care, și unii și alții, s-au pronunțat pentru o colaborare în cadrul unui consiliu comun.
• Înființarea consiliului are loc la Budapesta la 31 octombrie 1918, având în componență șase naționali: Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ștefan Cicio Pop, Alexandru Vaida-Voievod, Aurel Vlad și șase socialiști: Tiron Albani, Ion Flueraș, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu și Baziliu Surdu.
• Consiliul Național Român Central își începe activitatea la Arad, la 2 noiembrie1918, în casa lui Ștefan Cicio Pop, care este numit președintele consiliului. De la această dată consiliul a început formarea organizațiilor teritoriale, comitatense, cercuale și comunale, prin intermediul cărora consiliul nu doar a orientat, ci a condus efectiv viața politică din Transilvania.
• La data de 9 noiembrie1918 consiliul ia decizia de a trimite o notă diplomatică guvernului maghiar prin care solicită preluarea puterii depline de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească. Nota diplomatică, redactată de către Vasile Goldiș, solicita guvernului maghiar să-i transmită consiliului autoritatea politică, administrativă și militară a celor 23 de comitate din Transilvania și a părților românești din comitatele Bichiș, Cenad și Ugocea și a fost trimisă la 10 noiembrie 1918, termenul de îndeplinire fiind fixat la 12 noiembrie 1918, la ora 18.
• Guvernul maghiar răspunde solicitând o amânare de 12 ore, iar apoi trimite – la Arad – o delegație condusă de contele Oszkár Jászi, ministru al naționalităților pentru tratative. Dar condițiile prezentate de guvernul maghiar la 13 noiembrie1918 sunt respinse după două zile de negocieri, iar în seara zilei de 14 noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central a transmis poporului român din Transilvania un comunicat prin care anunța că tratativele purtate cu delegația maghiară nu au dus la nici un rezultat, deoarece intenția românilor era Desfacerea totală.
• A doua zi, după eșecul tratativelor cu delegația maghiară condusă de ministrul Jászi, la 15 noiembrie1918, Consiliul Național Român Central ia hotărârea de a declara unirea românilor transilvăneni, crișeni, bănățeni și maramureșeni cu Regatul României într-o Mare Adunare Națională.
• Hotărârea este cuprinsă în Regulamentulpentru alegerea deputaților care urmau să voteze Unirea cea Mare. Alegerea deputaților urma să se facă în următoarele 10 zile în conformitate cu Legea electorală din 1910, pe circumscripții, în toate localitățile desemnate a fi centre electorale. Numărul deputaților aleși, s-a decis a fi cinci pe circumscripție electorală, aleși prin vot universal deschis. Este pentru prima dată când bărbații și femeile aveau dreptul de a-și exprima votul direct.
• La 18 noiembrie1918 Consiliul Național Român Central redactează, prin același Vasile Goldiș, manifestul Către popoarele lumii, semnat în numele Marelui Sfat al Națiunii Române de Ștefan Cicio Pop, prin care se făcea cunoscut refuzul autorităților maghiare de a ține seama de revendicările juste ale populației românești. Manifestul mergea pe linia anunțată în Declarația de la Oradea – redactată tot de Vasile Goldiș, în casa lui Aurel Lazăr din Oradea, cu sprijinul lui Mihai Veliciu – Declarație citită în Parlamentul de la Budapesta de către Alexandru Vaida-Voievod.
• La 20 noiembrie1918 Consiliul Național Român Central anunță convocarea Marii Adunări Naționale la Alba Iulia. În discuție au mai fost luate și alte locații:  orașele Blaj și Sibiu, dar s-a optat pentru Alba Iulia datorită faptei lui Mihai Viteazul de la anul 1600 și a supliciului conducătorilor Revoluției de la 1784 în cetatea orașului. Alba Iulia a fost numită – în Actul Convocării – cetatea istorică a neamului nostru.
• Astfel, ca urmare a eforturilor Consiliul Național Român Central, într-o zi de duminică la 1 decembrie1918, are loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a celor 1.228 de deputați, în Sala Cazinoului – unde participă și peste 100.000 de români – care votează în unanimitate Hotărârea de la Alba Iulia a Unirii Transilvaniei cu Regatul Român. Arădanul Vasile Goldiș rostește cuvântarea solemnă, încheiată cu Rezoluția Unirii, care începe cu cuvintele: „Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”.
• La 12 decembrie 1918, Vasile Goldiș prezintă la Bucureşti, regelui Ferdinand, actul unirii adoptat la Alba Iulia la 1 decembrie.
• Consilile naționale românești locale, care au activat sub conducerea Consiliul Național Român Central, și-au încetat activitatea la 6 februarie1919. Consiliul Dirigent, organismul legislativ și executiv al Transilvaniei, și-a continuat activitatea până în data de 4 aprilie 1920, când a fost dizolvat de către guvernul României.
• La Arad s-a constituit Comanda Supremă a Gărzilor Naționale Române din Ungaria și Transilvania (11 noiembrie 1918), care a coordonat activitatea tuturor gărzilor naționale din Transilvania.
• Presa Unirii a fost reprezentată – în primul rând – de ziarul „Românul” din Arad apărut la 1 ianuarie 1911, ziar editat de Vasile Goldiș, tipărit în tipografia Concordia din Arad, ambele fiind situate în PALATUL ROMÂNUL din Arad, acolo unde a fost și locuința lui Vasile Goldiș, până în 1934 când va trece în eternitate (astăzi în această clădire funcționează Muzeul Memorial Universitar „VASILE GOLDIȘ”, realizat de Univ. de Vest „VASILE GOLDIȘ”).

Am expus doar câteva dintre argumentele care îndreptățesc comunitatea Aradului să aspire la titlul de Capitală Politică a Marii Uniri și la amplasarea la Arad a Monumentului Marii Uniri, realizat de sculptorul Florin Codre, monument selectat – după trei concursuri succesive organizate la Arad la inițiativa Asociaţia pentru ridicarea Monumentului Unirii la Arad – de către Ministerul Culturii. S-ar realiza, în sfârșit visul Generației Marii Uniri de a avea la Arad un Monument al Marii Uniri, o realizare artistică de excepție.

De altfel, ideea ridicării unui Monument al Marii Uniri la Arad, a fost lansată încă din anul 1920, de către Vasile Goldiş fiind susţinută de intelectualitatea arădeană şi transilvăneană. Populaţia Aradului şi centrele culturale bisericeşti din Transilvania şi din restul ţării, au donat sume importante de bani pentru Ridicarea Monumentului Marii Uniri. Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a zădărnicit realizarea acestui obiectiv de importanţă istorică şi naţională. Fondurile adunate au fost canalizate de către Statul Român pentru susţinerea eforturilor de război în care România era angajată.

După păşirea României pe drumul reconstrucţiei democratice a vieţii politice şi sociale, ideea ridicării Monumentului Marii Uniri la Arad, a revenit în conştiinţa publică, fiind susţinută de numeroase grupuri sociale şi cetăţeneşti cu o ardoare ce nu poate fi ignorată, în luna aprilie 2003, fiind înfiinţată Asociaţia pentru ridicarea Monumentului Unirii la Arad, persoană juridică non profit, înregistrată la grefa Judecătoriei Arad, sub nr. 36/30.09.2003, avizată de Ministerul Culturii şi Cultelor, din care fac parte instituţiile de administraţie publice locale, alte asociaţii şi persoane fizice.

Reamintim, pe scurt:

• Consiliul Local al Municipiului Arad împreună cu Asociaţia pentru ridicarea Monumentului Unirii la Arad, a hotărât ca Monumentul Unirii să fie amplasat, în Piaţa Podgoria, în faţa noii Catedrale Ortodoxe “Sfânta Treime”.
• Cu ocazia aniversării a 85 de ani de la Marea Unire din 1918, Preşedintele României, de la acea vreme, a pus piatra de temelie în locul stabilit prin hotărârea Consiliul Local al Municipiului Arad.
• În cursul lunii iunie 2007, Ministerul Culturii şi Cultelor anunţă, organizarea concursului public de creaţie plastică pentru realizarea Monumentului Marii Uniri de la 1918 în municipiul Arad.
• În data de 16.10.2007, în urma jurizării, a fost declarată câştigătoare opera de artă a sculptorului Codre Florin.
• În prima parte a anului 2008, Ministerul Culturii şi Cultelor a încheiat un contract cu sculptorul Codre Florin pentru realizarea acestui monument istoric.
• În baza acestui contract, sculptorul  a  realizat  în China, lucrarea Monumentul Marii Uniri de la 1918, care reprezintă o coloană a infinitului stilizată sub forma unui stâlp ramificat, simbolizând o convergenţă a celor trei provincii româneşti, compusă din 12 piese, care vor constitui o coloană împletită, înaltă de mai mult de 20 de metri, şi cântărind peste 150 de tone, dar livrarea acesteia în România a fost mult întârziată.
• Din informaţiile publice pe care le deţinem, sculptorul Codre Florin are obligaţia de transport şi de amplasare a lucrării la Arad, însă datorită faptului că firma acestuia a intrat în insolvenţă, nu ar mai avea posibilităţi financiare să onoreze şi aceste obligaţii, deşi inaugurarea Monumentului  a fost programată iniţial  pentru 1 decembrie 2012.
• Consiliul Local al Municipiului Arad, de la acea vreme, a refuzat să accepte locul stabilit prin hotărâre de fostul Consiliu Local, motivând că ridicarea Monumentului Marii Uniri în Piaţa Podgoria, în faţa noii Catedrale Ortodoxe “Sfânta Treime”, ar solicita cheltuieli foarte mari, hotărând ca ridicarea monumentului Marii Uniri să se realizeze în zona centrul lacului din Parcul Pădurice, locaţie stabilită prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Arad nr. 88/29 aprilie 2010.

Astfel că, după 13 ani, de întruniri,  solicitări, proteste,  dezbateri şi consultări şi după aproape 100 de ani de când arădenii aşteaptă realizarea acestei opere de artă, situaţia rămâne incertă şi controversată.

CONCLUZII:

Istoricii, arhitecţii şi specialiştii în domeniu apreciază că imaginea artistică a Monumentului Marii Uniri de la 1918  este una modernă şi nu poate avea o locaţie clasică, sugerând stabilirea unei noi locaţii, dintre variantele propuse şi înaintate şi autorităţilor publice locale:

– Axa principală a Aradului, de la Catedrala Ortodoxă “Sfânta Treime” până la Piaţa Avram Iancu;

– În faţa noii Catedrale Ortodoxe “Sfânta Treime” unde a fost pusă piatra de temelie în 2003 de către Preşedintele României de la acea vreme;

– În faţă la Cofetăria Libelula (Bdul. Revoluţiei) unde a exista un proiect realizat de regretatul arhitect Miloş Cristea;

– În Piaţa Revoluţiei, respectiv în faţa Primăriei sau în faţa Băncii Naţionale Române;

– În Piaţa din faţa Catedralei Ortodoxe vechi;

– Pe terenul fostei Fabrici „Tricoul Roşu”.

– În zona Casei de Cultură, Consiliul Judeţean, Parcul Pădurice, Casa Artiştilor, zonă care are toate şansele de a deveni o piaţă publică – această variantă este probabil cea mai fezabilă având în vedere că nu poate fi contestată de nimeni, are avizul unui plan urbanistic zonal și este într-o zonă centrală a Aradului.

În baza celor relatate, vă rugăm să analizaţi cu responsabilitate – împreună cu autorităţile publice locale – propunerile menţionate, să stabiliţi în calitate de proprietar al monumentului locaţia care se încadrează cel mai bine cu arhitectura Monumentului. În același timp va fi nevoie de alocarea fondurile necesare amplasării, inclusiv transportul acestuia la Arad – astfel încât lucrările să fie finalizate într-un timp rezonabil, iar Centenarul Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 să fie aniversat la Arad cu tot respectul cuvenit înaintașilor, celor care s-au sacrificat pentru ca noi astăzi să trăim într-o Românie Mare, Unită, Membră a Uniunii Europene.

De asemenea – în concordanță cu cele menționate mai sus – avem încredere că, având această uriașă responsabilitate națională cea a gestionării culturii naționale, veți susține demersul Aradului de a fi recunoscut ca centru important în realizarea MARII UNIRI, prin personalitățile de excepție ale timpului: Vasile Goldiș, Ștefan Cicio Pop, Ioan Suciu, Sever Bocu, Mihai Veliciu …

Convinşi de bunele intenții pe care le-ați atătat întotdeauna, suntem încrezători că veţi da curs demersului nostru.

Vă mulţumim şi vă asigurăm de cele mai alese sentimente.

Preşedinte,

Prof. univ. dr. Aurel Ardelean