Cât mai rezistăm?

„Vraciul FMI a făcut în România o mulţime de vizite. De fiecare dată a prescris tratamente-şoc, amputări de venituri şi de investiţii, tratamente care au stopat dezvoltarea României şi care au mărit decalajele faţă de statele dezvoltate ale Uniunii Europene. Acum, vraciul FMI publică un raport în care îşi analizează rezultatele politicilor pe care le-a încurajat, dacă nu chiar impus. Unul din aceste rezultate este migraţia românilor şi «furtul de creiere»”.

Vorbele acestea îi aparțin președintelui Senatului României, domnul Călin Popescu Tăriceanu, care nu poate fi bănuit de amatorism politic în nici un caz. Domnia sa, de pe funcția pe care o ocupă în acest moment, dar și cu o experiență de mai bine de douăzeci de ani la vârful puterii, are cuvintele la el și este exclus să le folosească doar pentru imaginea sa personală. Toată lumea îl cunoaște și are în mod sigur o părere despre realizările domniei sale, cât și despre eșecurile pe care mulți se grăbesc a i le pune în spinare, sau spate.

Dacă însă ceea ce spune nu are acoperire în realitate, noi, trăitorii acestui timp, putem lesne observa. Avem și un institut național care măsoară chestiuni la care nu toți au acces. De pildă, nu putem ști cum au evoluat gospodăriile din țară din punct de vedere al dotărilor vremii. INS ne spune că nu prea am evoluat, ba din contră, am cam sărăcit și la acest capitol. În timp ce prin marea uniune europeană televizoarele color sunt aruncate pe stradă, la noi cel alb-negru are un loc de cinste. Frigiderele sau mașinile de spălat sunt doar obiecte la care încă multe femei din România visează. Cu toate astea, mulțumirea este una vizibilă. Deci, recapitulăm: FMI a distrus țara iar politicienii noștri merg în continuare pe mâna lui. Dacă asta nu se numește prostie, atunci nu cred că în grabă vom afla un alt exemplu al ei. Prostie cu diplomă și ciucuri aferenți. Orice prost, după ce cară o jumătate de zi apă cu o găleată găurită, în momentul în care constată că este inunutil efortul lui, se oprește, caută altă găleată și încearcă mai departe să rezolve treaba. Doar cei puși de noi merg în continuare cu găleata găurită, sperând că vor fi puțini cei care îi observă și îi pot face de rușine. Ca urmare a acestei politici dezastroase, noi suntem azi ceea ce suntem. Adică, batjocura tuturor.

Eu continui să cred că problema noastră este una constituțională. De aici am plecat greșit și deci de aici trebuie să reluăm. Numai că, toți cei care azi decid astfel de chestiuni nu vor în ruptul capului să atentăm la Constituția lor. Și atunci, ce e de făcut? Este întrebarea legitimă de pe buzele tuturor. Cu părerea ne dăm toți, dar soluțiile nu le spune nimeni. Cert este că trebuie să ne oprim. Cum se poate așa ceva? Nu știu. Pur și simplu să spunem STOP. Vin peste câteva luni alegeri, la care se vor prezenta cam aceleași figuri complet nevinovate de dezastrul actual. Tot alții au comis-o. Sigur că nu toți au furat la fel. Cu asta suntem de acord. Uni au luat o flotă, alții niște transformatoare, alții doar cât pentru o vilă pe malul Mureșului, dar cu bani de la soție căreia i-a dat să execute studii de fezabilitate bine plătite, direct legate de proiecte prin CLM. Iată de ce cred că la alegerile din toamnă ar trebui să le dăm un boicot peste bot, în loc de vot. Din păcate, chiar de s-ar întâmpla și asta tot nu s-ar rezolva situația, căci vor prelungi sesiunea cu cei aleși în 2012. În toamnă ar trebui organizată de cei care se mai simt responsabili în țara asta o grevă generală, în așa fel încât să plece toți. Absolut toți.

Cine să vină? Asta e într-adevăr o problemă. Și cum vom ști că nu sunt la fel?

Până atunci se pot face mai multe:

Constituirea unor entități etic-morale din oameni care au un CV impresionant, recunoscut de societate. În general, de peste 60 ani. Aceștia vor crea la nivel național un for de tip Adunare Constituantă, pe modelul vechiului CPUN dar fără influențele nocive ale lui Ion Iliescu din acea vreme.

Redactarea unei noi Constituții, care să reflecte cu adevărat voința poporului, nu a unei minorități, și apoi trecerea ei prin votul popular pentru adoptare.

Lustrație definitivă pentru cei care au făcut parte din structurile de decizie ale statului sau cele locale din 1990 precum și a celor de până atunci, din structurile comuniste.

Această Adunare Constituantă va prelua atribuțiile celor două camere ale Parlamentului și va vota un guvern provizoriu care să gestioneze treburile până după noile alegeri, care se vor desfășura sub Noua Constituție. Președintele nu are nici un fel de rol în acestea, întrucât el este un rezultat al vechii Constituții.

Deci, o adunare a bătrânilor în fiecare localitate ar fi primul pas

Cei care vor să facă parte din aceste adunări vor trebui să strângă un număr de semnături din partea celor pe care vor dori să îi reprezinte. Un număr apropiat de 20% din întreg. Dacă sunt în cartier cca 10 mii de oameni, trebuie să adune două mii. Dar nu prin intermediari, ci să intre direct în legătură cu cei care semnează. Fiecare își va lua măsuri de precauție pentru a putea dovedi că semnătura este autentică. La un oraș precum Aradul, probabil va fi nevoie de aleși în număr de exact câte cartiere se vor delimita de către biroul populației. Dintre cei aleși se va desemna primarul, într-un scrutin simplu. În funcție de mărimea județului, se vor trimite la Adunarea Constituantă doi sau trei membri dintre cei aleși local.

În maxim două luni putem începe să avem o altă Românie.

P.S. Nu vă grăbiți să aruncați în derizoriu ceea am scris. Varianta cealaltă este revoluția. Or, asta nu mai este posibilă, din mai multe motive. Unul este cel al profitorilor care se vor înghesui din nou, la finalul ei. Un altul poate fi posibila dezmembrare, având în vedere atenția celor din jur.