Către „botul” universal

Important pentru noi (și pentru americanii cărora le pasă de țara lor) e ca SUA să fie reprezentate optim (optim = mai ofensiv) pe plan mondial și conduse echilibrat în plan intern (intern, Obama a excelat – creștere economică, șomajul redus la sub 5%). Nici o promisiune cu sonorități mitologice sau mitomane n-ar trebui luată în serios de către un electorat responsabil.

Dar electoratul global este tot mai puțin responsabil de propriile fapte. Pe lângă asta, evoluțiile recente, joaca de-a referendumul peste tot în lume și rezultatele ei oribile, arată că opoziția față de introducerea votului universal, acum o sută de ani, n-a fost o idee chiar atât de proastă… Elitele politice de atunci se dovedesc abia astăzi vizionare!

Dai drept de vot tâmpitului neinstruit – ți-l aduce, democratic, pe Hitlerul cel seducător, cu chip portocaliu, la cârma statului!

Cu toate că accesul la informație este neîngrădit în majoritatea țărilor care contează, poporul alegător se dovedește din ce în ce mai incapabil să proceseze rațional și să desprindă propriile opinii, confruntat cu avalanșa informațională. Cei mai mulți indivizi cu drept de vot se uită ca boii la știri sau la comentarii. Nu pricep nimic.

Dacă nu umbli la emoții (lor să le dai motive de frică, de mândrie ori lozinci goale, ovații), nu te votează!

Or ruptura asta dintre cuvânt și gândire intră fix în definiția analfabetismului funcțional, despre care se vorbește foarte frecvent în zilele noastre, fiind deja un fenomen pandemic.