Când citim undeva despre un popor că este unul inteligent trebuie neapărat să înțelegem că avem în față doar o figură de stil. Asta pentru că suma inteligenței este dificil de stabilit. Și, în orice caz, nici măcar o medie nu este posibilă. Cineva ar putea face o sumă a diplomelor obținute într-un an și să facă evaluarea prin comparații.
Nici măcar astfel nu putem vorbi decât de scoruri alterate, având în vedere multele variabile în stabilirea coeficienților la pregătire. Concluzia mea în această problemă este că inteligența unui popor nu are elemente măsurabile și, ca atare, este imposibil de stabilit. Putem spune despre un popor că este: iertător, ospitalier și multe alte asemenea acestor atribute.
Am scris acest preambul întrucât vreau să fie mai ușor de înțeles ceea ce urmează.
Presupunând că următorii ani se vor derula aproximativ în siajul ultimilor 15, îndrăznesc să anticipez, în cazul unei abordări diferite a românilor, că în anul 2025 când vom avea, sper, din nou alegeri de președinte, să dăm o lecție definitivă celor ce ne-au bulversat creierele, ale noastre și mai ales ale înaintașilor noștri. Varianta la care visez este cea în care pentru bătălia finală se vor fi angajat ultimii doi președinți cu care, din nefericire, ne-am pricopsit. Desigur, cu condiția prealabilă de a se fi modificat prin referendum Constituția, astfel încât, democratic, să se permită și al treilea mandat. Vom avea în 2025 o situație greu de mestecat acum, dar binevenită. Poate doar așa vom scăpa definitiv de securiști. Luptându-se, democratic, între ei.
Sigur că pot exista și riscuri, dar cu ce clasă politică avem azi mai mult ca sigur că ele vor fi suportabile.
Variantele acelui an vor fi foarte multe: PNL-ul va fi împărțit între generalul sub care ei vor să lupte și marinarul care știe să facă gheața să plutesacă pe apă. Frumusețea se va arăta atunci când românii vor afla, cu probe, cine sunt cei pe care ei, în mare parte, i-au votat. Pentru că echipele de sub ei vor scoate la vedere toate zoaiele ce aparțin fiecăruia în parte.
Și abia atunci poporul român va stabili un criteriu cât de cât valabil pentru evaluarea inteligenței. Admițând că vor fi și alți candidați, românii vor avea de ales. Dacă se vor opri cu votul la vreunul din cei doi pomeniţi, atunci cu adevărat vom vorbi de criterii ce stabilesc prostia.
Sau, pe românește, cât de prost este un popor?
Lasă un comentariu