De-a lungul vremii, statele lumii au practicat cele mai neaşteptate impozite, în dorinţa de a-și crește bugetele. Există state care și în prezent uimesc o lume întreagă prin taxele pe care le practică.
Portalul Big Picture ne oferă câteva exemple, unele bizare prin natura lor, altele de tot râsul. Oricare ar fi, însă, impozitul, un lucru este valabil dintotdeauna: Unde-i lege, nu-i tocmeală!
Toţi turiştii care vin în insulele Baleare (Mallorca, Menorca şi altele) trebuie să plătească, pe lângă biletul de sejur şi o taxă pe soare, care se aplică numai în zilele însorite şi nu e tocmai ridicată: 1 euro pe zi/persoană.
În fiecare dimineaţă, hotelurile sunt informate dacă ziua va fi însorită şi, în funcţie de aceasta, percep modesta taxă, pe care o varsă la bugetul local.
„Modestă” este un fel de a spune în contextul în care vorbim despre o zonă extrem de atractivă pentru turiști. Stațiunile situate aici au în sezonul estival (care acolo durează mult) cel puţin 10 milioane de turişti. Deci bugetul local încasează sume frumuşele, în zilele când nu plouă.
La polul opus, Veneția percepe taxa pe umbră.
În 1993, guvernul italian a aprobat ca, în Veneţia, să fie taxaţi toţi comercianţii care produc umbră prin montarea de copertine, corturi şi alte instalaţii menite să realizeze umbrire pentru restaurante, baruri în aer liber sau alte unităţi comerciale.
Scopul este protejarea oraşului, unde razele soarelui proiectate direct pe sol contribuie la evaporarea apei şi asigură instalarea unui echilibru atmosferic mai bun, în orașul brăzdat de canale.
Un alt exemplu de taxă bizară ni-l oferă Austria – ţara schiurilor, dar şi ţara în care turiștii își fracturează oasele, atunci când se avântă în sport mai mult decât îi ţin puterile. În fiecare an, spitalele austriece găzduiesc circa 150.000 de persoane cu fracturi şi luxaţii.
Ei sunt trataţi totdeauna în regim de urgenţă şi cu toată atenţia, dar pentru că asta înseamnă mari cheltuieli, autorităţile au hotărât să introducă o taxă pe gips, care se percepe de la toţi schiorii, direct de către hoteluri şi alte unităţi de cazare şi se varsă în conturile prevăzute pentru sănătate.
În 2007, administrația locală din regiunea valonă a Belgiei, care are circa 3,3 milioane de locuitori, a hotărât să impoziteze gătitul pe grătar în aer liber, pentru combaterea încălzirii globale.
S-a calculat că un grătar care funcționează toată seara produce 50-100 grame gaze cu efect de seră şi, ca urmare, amatorii de grătare au fost obligaţi să plătească pentru această plăcere o taxă de 20 euro.
Şi, pentru ca amatorii de grătare să nu se eschiveze, autorităţile valone organizează, mai ales în weekend, survolări cu elicopterul deasupra zonelor de interes turistic, ca să-i prindă pe eventualii delicvenţi asupra faptului.
N-a calculat, însă, nimeni dacă poluarea adusă de eșapamentele elicopterelor este mai mare sau mai mică decât cea a grătarelor.
În fiecare an, China utilizează circa 45 miliarde de beţişoare drept tacâmuri specifice. Tacâmurile sunt confecționate din bambus, iar pentru fabricarea lor, sunt sacrificați anual până la 25 milioane de arbori.
Pentru a proteja natura, autoritățile au hotărât să introducă o taxă modestă pe fiecare duzină de bețișoare, sperând că în acest fel unii dintre utilizatori vor adopta beţişorul din masă plastică, refolosibil.
Succesul este discutabil, întrucât chinezii sunt de felul lor tradiționaliști şi preferă să plătească decât să schimbe obiceiurile din moşi-strămoşi.
Toate ţările practică impozite pe construcţiile de orice fel, chiar şi pe simplii piloni care susţin de obicei instalațiile pentru transportul energiei. Cine construieşte este taxat, dar denumirea de „impozit pe stâlp” a apărut ca atare numai în România.
Foto: originalbuzz.info
Lasă un comentariu