Între 17 şi 19 februarie s-au întrunit la München cei mai importanţi decidenţi în politica de securitate internaţională. A 53-a Conferinţa de Securitate a reunit în jur de 500 de personalităţi de vârf din lume, care au discutat despre crizele actuale şi provocările apărute în spectrul politicii de securitate de pe mapamond. În centrul agendei discuţiilor din acest an stau viitorul relaţiilor transatlantice şi al NATO în „era Trump“, cooperarea în politica de siguranţă şi apărare a statelor membre ale UE, relaţiile cu Rusia, războiul din Siria, situaţiile conflictuale din Asia de Est şi războiul informatic (Information Warfare).
Conferinţa a avut loc la hotelul Bayrischer Hof din München şi a fost prezidata de ambasadorul Wolfgang Ischinger. Între cei mai marcanţi participanţi s-a numărat cancelarul german Angela Merkel, vicepreşedintele american Mike Pence, ministrul apărării SUA, James Mattis, secretarul general al ONU, Antonio Gutteres, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, peste 30 de şefi de state şi guverne, peste 80 de miniştri de externe şi ai Apărării, precum şi o delegaţie de 12 membri, a Congresului american.
Li s-au alăturat reprezentanţi marcanţi ai unor structuri ale societăţii civile şi instituţii cu preocupări în domeniul de discuţie, cum sunt: preşedintele Comitetului internaţional al Crucii Roşii, Peter Maurer, directorul executiv al Human Rights Watch, Kenneth Roth, procuroarea şefa a Curţii Internaţionale de Justiţie, Fatou Bensouda, co-presedintele Fundaţiei Bill & Melinda Gates, Bill Gates, şi activistul Bono, co-fondator al organizaţiei de lobby politic ONE.
Ce vrea realmente Trump cu NATO şi Europa?
În timpul ultimelor cinci decenii, Conferinţa de Securitate de la München (MSC), care are loc tradiţional în luna februarie, s-a constituit drept principală întâlnire a comunităţii strategice internaţionale. Pe lângă forumul central, MSC organizează periodic întâlniri de prim rang pe teme şi regiuni separate. De la prima sa ediţie din 1963, MSC este un forum independent, dedicat discuţiilor în vederea rezolvării paşnice a conflictelor şi a cooperării internaţionale în probleme prezente şi viitoare, ale securităţii internaţionale. De regulă, tematica principală o constituie „parteneriatul transatlantic”.
Iar acest parteneriat sta „în umbra marelui Donald”. Deşi nu a fost prezent în persoană, preşedintele american l-a trimis emisar pe vicepreşedintele SUA, în vârstă de 58 de ani, Mike Pence. În numele şefului sau, Pence a încercat să liniştească oarecum comunitatea europeană, alarmată de unele declaraţii şi măsuri ale lui Donald Trump: „SUA susţin hotărât NATO şi îşi vor îndeplini fără ezitare obligaţiile care decurg din alianţa transatlantică”, a declarat Pence.
Deşi declaraţia a fost clară, ea nu a liniştit întru totul spiritele din sală, întrucât radicalismul şi imprevizibilitatea lui Donald Trump în primele sale săptămâni de mandat au sădit neîncredere în rândul partenerilor internaţionali ai SUA. Asigurarea fermă făcută de Pence ar putea fi într-o clipită răsturnată de un tweet al lui Trump, au fost de părere unii dintre participanţi, printre care şi Carl Bildt, fost ministru de externe suedez. „Fluxul Twitter va arăta dacă vorbele lui Pence sunt, într-adevăr, cele ale Preşedintelui”, a spus Bildt pentru Die Welt.
Publicaţia remarcă faptul că „vicepreşedintele şi-a văzut misiunea în primul rând ca masaj al sufletelor”, recurgând la nostalgii transatlantice de pe vremea când el a vizitat Europa ca tânăr, trecând şi prin Checkpoint-ul berlinez Charlie, din Vest în Est. Cu clişee precum „succesul vostru este şi al nostru şi mergem împreună înainte”, sau „vom fi mereu alături de Europa, întrucât ne leagă valori comune”, Pence n-a reuşit să înlăture toate dubiile.
Expertul în politica externă al CDU, Ruprecht Polenz, a comentat: „Lumea s-a întrebat de ce, în luarea sa de cuvânt, noul Vicepreşedinte a tot subliniat că de-la-sine-intelese” susţinerea NATO şi uniunea trasatlantica, de către noua administraţie americană.
Apropo de „valori comune”, într-o conferinţă de presă de joia trecută, preşedintele Trump a atacat virulent mass-media critice, catalogând ziarul The New York Times, precum şi posturile de televiziune CNN, NBC News, ABC şi CBS drept „Fake-News-Media”. Într-un tweet postat în noaptea de vineri spre sâmbătă, Trump şi-a întărit acuzaţiile, scriind că acestea „nu sunt duşmanul meu, ci al poporului american”, după cum consemnează Tagesschau.de.
Cancelarul Angela Merkel, care a vorbit la München înaintea lui Pence, a menţionat în discursul sau că „presa liberă şi independentă este un stâlp al democraţiei“. Aluzia sa la controversatul „trump-ism“ de joi a fost voalată. Cu mult mai vehement reacţionase ministrul Apărării, Ursula von der Leyen, cu privire la concesiile făcute de Trump torturii, la interzicerea intrării în SUA a cetăţenilor din ţările musulmane, la tonul său în relaţiile cu NATO şi Europa.
Poziţia guvernului german
Guvernul german pare să fi ajuns la concluzia că siguranţa de sine faţă de noua administraţie americană e mai bună decât laşitatea de opinie. În luarea sa de cuvânt la MSC, von der Leyen a spus, în cuvinte ferme, că „prietenii nostsri americani ştiu bine, că tonul lor vizavi de Europa şi NATO are un efect direct asupra menţinerii împreună a continentului nostru. O Uniune Europeană stabilă, precum şi o NATO hotărâtă, sunt în interes american. Desigur, rămâne întrebarea cât de mult vrem să investim în securitate. Noi, germanii, am dovedit în anii trecuţi că lumea se poate baza pe noi”.
Iar aici s-a ajuns, practic, la problemă cheie, a fondurilor pe care SUA, la fel cu ţările Uniunii Europene, sunt dispuse să le aloce pentru siguranţa lor, cea regionala şi internaţională, în contextul noilor provocări. „Noi ne-am extins considerabil angajamentul, şi nu doar în sens militar”, a spus Ursula von der Leyen. Ea a menţionat „lupta contra terorii ÎS, stabilizarea Mâli, susţinerea continua din Afganistan, liniştirea de durată a Balcanilor, combaterea traficului de oameni peste Marea Mediterană şi Egee, prezenta consistenta în Ţările Baltice”.
Ministrul Apărării german a evocat angajamentul ţărilor membre NATO de a aloca 2% din PIB în scopuri de apărare, pe care şi l-au luat în Tara Galilor, în 2014. Von der Leyen a spus că bugetul Apărării german a crescut în acest an, comparativ cu 2016, cu 8%. E vorbă nu doar de „mai multă echitate (fairness) în Europa şi în Alianţă”, ci şi de urgente investiţii în modernizarea armatei. La finele anului trecut, von der Leyen a depus în Parlament „un plan strategic pentru viitoarea decadă”.
Acesta prevede un pachet investiţional în valoare de 130 miliarde de euro şi descrie explicit paşii inovatori în direcţia înzestrării armatei cu armament, dar şi cu tehnici moderne, adaptate noului tip de confruntări. În acest sens, a spus ea la MSC, stau „sus de tot, pe lista de priorităţi tematica Cyber şi digitalizarea. Mega-tema pentru anii viitori: vom înfiinţa în luna aprilie, pe lângă armata tradiţională, aviaţie şi marină, o nouă forţă combatantă parţială, condusă de un inspector cibernetic”.
În ceea ce priveşte relaţia cu Rusia, Ursula von der Leyen a afirmat că „interesul nostru comun, de a ajunge iarăşi la o conlucrare de încredere cu Rusia, trebuie abordat împreună şi nu negociat bilateral, peste capetele partenerilor”.
Însă cum e uzual într-un an electoral, căci Germania are alegeri generale în toamna, ministrul de externe Sigmar Gabriel (SPD) a atacat punerea în practică a bugetului sporit al Apărării. Astfel, nou-numitul şef al diplomaţiei germane din partea Partidului Social-Democrat a fost ironic nu doar cu administraţia americană, ci şi cu propriul cancelar.
Foto: securityconference.de
Articolul a apărut și în HotNews
Lasă un comentariu