Contextul istoric și societatea românească, vectorii Marii Uniri

Contextul istoric și societatea românească, vectorii Marii Uniri

La 1 decembrie sărbătorim o realizare a societății românești în contextul european al începutului de secol XX. În câțiva ani, ne-am dublat teritoriul, am rupt alianța cu Tripla Înțelegere și am câștigat războiul alături de Franța și aliații din Antantă.

Societatea românească a scris în acei ani o poveste ce nu poate fi decât frumoasă. A fost atunci, este și acum, și va fi mult timp de aici încolo. De la o simplă întâmplare, la decizii bine gândite, mai multe potriviri decât nepotriviri, iar motivația pozitivă a societății, a armatei, a soțiilor celor de pe front, a dat energia pozitivă conducătorilor, ce au reacționat ferm după ce Germania dădea semne de slăbiciune, Ferdinand și Maria renăscând speranța ce în momentele acelea putea fi prezentă doar în spiritul unor învingători. România însemna atunci Moldova și Basarabia, cea din urmă reprezentând din punctul de vedere al Germaniei o compensare, deși avea populație majoritar românească.

 La începutul secolului XX, Europa încă avea o configurație ciudată, cu zonele slave nu foarte liniștite, era un continent al imperiilor, adică Austro-Ungaria, Germania, Rusia Țaristă, Turcia, Marea Britanie. Primele patru aveau să dispară în câțiva ani.

Și pentru că întotdeauna cel bogat vrea tot mai mult, Imperiul dualist dorea Serbia și, bineînțeles, un control complet în Balcani. Rusia Țaristă voia o expansiune în vest, iar mișcarea de eliberare a slavilor face parte din ideile panslaviste. Dorința slovacilor, cehilor, polonezilor etc. de a avea propriile țări, nu mai putea fi oprită, Imperiul Rus nefiind străin de posibilitatea unui conflict Rusia / Austro – Ungaria. Dincolo de teritorii, pe care întotdeauna le observăm cel mai ușor, existau neînțelegeri economice, Rusia fiind în plin proces de industrializare, vecinii austrieci și nemți nefiind tocmai bucuroși de asta.

Putem spune că Rusia e detonatorul primului război mondial, ea organizând societatea secretă Mâna Neagră, ce produce asasinatul de la Sarajevo în 28 iunie 1914.

Împăratul Imperiului Austro Ungar era Franz Joseph. Franz Ferninand, nepotul său, face o vizită în Bosnia, teritoriu imperial, pentru a participa la exerciții militare. Este asasinat de un tânăr sârb, Gavrilo Princip, Austro – Ungaria declanșând războiul împotriva Serbiei, de aici extinzându-se rapid la ceea ce avea să fie primul război mondial.

Pe tot parcursul vizitei prințului austriac la Sarajevo, semnele rele au fost prezente. Era ziua de Vidovdan, o seculară sărbătoare sârbă. La trecerea coloanei s-a detonat o bombă dar deplasarea continuă, șoferul mașinii regale greșește ruta și oprește, asasinul fiind la câțiva pași de automobil. Două gloanțe i-au ucis pe Franz Ferdinand și pe prințesa Sofia, deși în vizor mai era Potiorek, guvernatorul Bosniei, nicidecum Sofia.

România fiind legată de un tratat secret cu Puterile centrale (Tripla Alianță ), contract cunoscut de rege și prim-ministru, a dat un răspuns. Neutralitatea. Hotârâtoare a fost telegrama de la Roma, primită pe parcursul consiliului de coroană de la Sinaia din 21 iulie 1914. Italia, aliata noastră, a hotărât neutralitatea. Istoria e a învingătorului, nu putem acuza regele că ținea partea Germaniei. Războiul fiind la început, orice alegere putea fi câștigătoare sau dezastruoasă.

Realitatea era că aveam o armată neinstruită, slab înarmată, nepregătită pentru un asemenea război. Carol I era membru al organizației Vulturul Negru, formată din mari nume ce juraseră credință Germaniei. Contractul cu Tripla Alianță era defensiv și, din moment ce Austro – Ungaria declarase război Serbiei, în cazul de față nu aveam obligații.

Carol vrea să abdice, îi cere secretarului personal să redacteze discursul dorind ca, în aceste condiții, conducerea țării să fie preluată de o regență regală. Moare în circa două săptămâni de la demers, iar Ferdinand preia tronul pentru care era pregătit și pune încă de la început interesul României în față. Ferdinand mai este numit Ferdinand cel loial, pentru caracterul său, sau Regele țăranilor, deoarece s-au expropriat după război circa 6.000.000 de hectare și s-au împroprietărit peste 1.500.000 de țărani. Înarmarea armatei române odată cu venirea lui Ferdinand la putere, deși existau fonduri, este îngreunată de faptul că principalii producători de arme și muniții erau deja angrenați în război. Maria, pe numele ei Maria Alexandra Victoria de Edinburgh, era nepoata reginei Victoria și a împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei, iar tatăl reginei, Șeful Marinei Regale Britanice.

1917, trupele române nu vor să cedeze Mărășeștiul, pentru a muta frontul spre sud – est, generalul Ragoza este înlocuit de Eremia Grigorescu iar deviza soldaților români devine „Pe aici nu se trece”. Ofițeri germani au povestit cum românii câștigau la lupta cu baioneta sau corp la corp. Germanii, cu armament de foc modern, nu erau pregătiți pentru acest tip de luptă. Indiferent că supraviețuiau sau nu, familiile soldaților urmau să primească pământ, conform decretului regal. Și așa s-a întâmplat.

Interesant este faptul că pe la mijlocul anului 1917 Germania părea că va învinge. Revoluția bolșevică din Rusia a scos acest stat din război, armata română rămânând singură pe flancul estic. Deși câștigasem pe valea Oituzului, rămași fără ajutor, resurse, cu epidemie de tifos ce decima populația, semnăm tratatul defensiv de la Buftea, pace ce nu a fost promulgată de regele Ferdinand.

În 11 noiembrie 1918, Germania, fără posibilități materiale sau umane de a continua războiul, capitulează în faimosul vagon franțuzesc. Austro – Ungaria era deja scoasă din luptă. Înclinarea balanței în mod ferm nu era posibilă fără implicarea SUA, ce a preferat să nu fie aliată cu Antanta, numind participarea – trimiterea de corpuri expediționare, iar balanța de care vorbeam a fost în principal cea a resurselor cu care au venit americanii, Antanta primind vectorul victoriei.

Întâlnirea de la Alba Iulia, în care Marele Sfat al  țării și cei prezenți au hotărât unirea Transilvaniei cu România, a avut loc fără prezența armatei române. Cu o zi înainte, un alt fost teritoriu Austro – Ungar, Bucovina, se unea cu Țara.

Și, pentru a consfinți acest drept câștigat, în 1919 armata română intră în Budapesta. Era prima capitală europeană cucerită în acest prim război mondial, ce a adus împreună cu tratatul de la Trianon noi state în Europa: Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia.

România a respectat tratatul cu Antanta, noile granițe erau trecute încă din august 1916 pe contract. După 1918, suprafața României s-a dublat iar teritoriile obținute cu sânge și gândire, având la bază un act semnat de Franța, Marea Britanie, Rusia, Italia, aveau populație majoritar românească.

Trăiască România!

Notă: Autorul, Cristian Iovan, este istoric și colaborator al ziarului nostru.

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.