Cui folosește?

Cui folosește?

În general, formarea popoarelor a avut la bază seturi de valori foarte apropiate ce s-au constituit în criterii de unitate. Pentru conviețuirea lor, fiecare popor astfel format a avut și are nevoie de spațiu, comunicare, ceea ce a dus la apariția noțiunii de stat. Acesta având și rol de reprezentare și-a însușit în cele mai multe cazuri doar emiterea de obligații din partea indivizilor spre el. În timp, consolidându-se, acesta a reușit să se substituie total voințelor națiunilor, beneficiind de apatia bolnăvicioasă instalată odată cu finalizarea unui ciclu electoral și debutul următorului. Pe bună dreptate se așteaptă din partea celor noi învestiți cu putere de decizie administrativă o cu totul altă abordare, care să o facă uitată pe cea precedentă care a dus la schimbarea multor personaje de prim plan. Ceea ce oamenii în general nu știu, este că între timp, pe nesimțite, s-a instalat un sistem ce permite doar unei categorii de oameni să ajungă la pârgii de putere. Acest sistem, acționează în prima fază precum Uriah Heep, ca mai apoi să dispună de propria moșie după bunul plac. Este o strategie a răului foarte bine rețetată de Petru cel Mare al Rusiei, care dă roade aproape întotdeauna. Șmecheria este sursa. Prezentă mereu acolo unde se discută despre binele popoarelor. Sigur că ea ține de calitatea umană. Bolșevicii au inventat (sau poate nu ei) reprezentarea unei situații doar printr-o imagine de detaliu, sugerând bunăstarea ca țintă în anumite condiții. De obicei în sarcina celui care urmărește ținta. Indivizii, foarte atenți la parcurs, cu ochii pe țintă, nu mai sunt în stare să analizeze corect faptele și în cele din urmă se trezesc în imposibilitatea revenirii la situația de la care au deraiat. Când oamenii trăiau în cetăți și aveau libertatea de mișcare înăuntrul ei, dacă din munca prestată își puteau plăti dările nu avea nimeni a le mai cere altă socoteală. Cu excepția faptului când în fruntea cetății era vreun nemernic, totul mergea foarte bine și lumea era mulțumită. După ce au ieșit din cetate și au devenit proprietari, șmecherii au înțeles imediat „mersul” și au fost nevoiți oarecum să inventeze statul. Cel care îi apără, cel care le asigură confortul (infrastructura) unei vieți tihnite și cel care îi reprezintă. Apariția statului ca delegat de administare a fost de bun augur pentru foarte multe popoare care au și prosperat în timp. Altele, în schimb au rămas la un nivel intermediar, ceva între cetate și ieșire din ea. Unele încă mai așteaptă un burgfuhrer, iar altele privesc cu coada ochiului apariția vechililor. Cauzele acestor rămâneri în urmă pot fi căutate atât în mentalitate cât și în interesele geo-politice ale statelor deja formate, care dețin informația.

În România s-a spus mereu că cine își uită istoiria este condamnta să o repete. Dacă acum în anul 2016 ne aflăm față în față cu șmecheriile de acum cel puțin 70 ani se întâmplă tocmai pentru că la timpul potrivit nu am acționat după manual. Iertarea își are locul ei dar acceptarea acelorași oameni în fruntea statului român a însemnat din capul locului o mare prostie. Este de înțeles că în 1947 comuniștii s-au instalat cu ajutorul forței în fruntea țării. Au fost puțini cei care s-au opus. De teama gloanțelor, majoritatea a rămas pasivă. Cei care au beneficiat de-a lungul perioadei comuniste de întregul set de privilegii nu au fost înlăturați în 1989 și acum îi vedem din nou „la lucru”. Manipulările din anii 1990 cu privire la cei care nu au mâncat salam cu soia (ca și cum ei ar fi mâncat așa ceva) și-au găsit efectul în anii imediat următori. Așa i-am pierdut rând pe rând pe Coposu, Rațiu, Paler etc. Încet, în timp au creat o altă societate, un alt stat cu instituții ce ar părea că servesc democrația, deși în realitate ele sunt populate de oameni de slabă calitate care servesc doar sistemul ce nu dă semne că ar vrea să plece. Acum nu mai este nevoie de gloanțe, este mai simplu să trimită fiscul sau inspectori în control de orice natură pentru a rămâne în banca ta. S-au furat peste 20 miliarde în ultimii 10 ani. Pe față. Banii au fost împrumutați de statul român dar acum nu mai sunt și nici în investiții nu se regăsesc. Poporul trebuie să plătească și să tacă. Așa se cere. Fiind și un popor la granița intereselor mari ale lumii, nici nu avem a spera la vreun ajutor din partea acestora. Rușii dacă ne ajută o fac imediat, dar vor scrie o factură mult mai mare. Americanii sunt mulțumiți că ne-am îndatorat la finanțele lor, au și om la fondul „Proprietatea”, acum se desfășoară și militar, ceea ce înseamnă un buget pentru apărare mai consistent. Se pare că doar românii și americanii simpli privesc către nota de plată și spre portofel. Administrației SUA i-a păsat întotdeauna de democrația de la ea de acasă, nu și din alte zone. După ea, potopul. Peste tot pe unde au fost americanii și au lăsat mizerie, au dat din umeri, și au zis: descurcați-vă de acum, noi v-am ajutat până aici. Nu ne mai dă Congresul bani. Gata. Și unora și altora le convin să aibă în România parteneri ușor de influențat sau de șantajat.

Hoții din România de după 1990 nu au nevoie de presă. Ei au nevoie de o justiție obedientă pe care nu au obținut-o foarte greu. O au, în ciuda unei aparențe de luptă împotriva corupției. Din fericire, nu pe toată. Odată cu internetul, informația circulă astfel încât hoților le este tot mai greu să se pună la adăpost de popor. Au nevoie doar de unele insituții care să le acopere prin NUP-uri și altele prin validare de rezultate la scrutinuri. Acolo sunt oamenii cheie. Pentru ca ei să stea acolo, este nevoie ca în politică să fie tot cei care i-au numit în acele funcții. AEP și INS sunt două dintre cele mai importante instituții ale statului român responsabile cu șmecheriile care se fac la alegeri. Cu conexiunile lor, desigur. Până nu se face curățenie exemplară acolo, nu vom avea un Parlament care să exprime voința națională și nici un președinte de țară ales în urma unor bune și reale informări.

Execuția Antenei 3 este începutul unui sfârșit de aparență de democrație. Poate fi și o manipulare asemănătoare celei din 21 decembrie 1989. Cineva vrea să scoată oamenii în stradă, sau vrea neapărat scandal în țară. Sau vrea să-l facă mare pe Hanți, căruia i s-a micșorat treaba făcută bine. Bine de tot.

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.