Precum știți deja, Alexandru Cumpănașu, unchiul Alexandrei Măceșanu, una dintre fetele implicate în oroarea din Caracal, a declarat participarea sa în cursa pentru alegerile prezidențiale.
Tehnic vorbind, cum a spus și el, ar trebui să strângă 200.000 de semnături în aproximativ două săptămâni, lucru aproape imposibil. Însă cu toții știm că furia românilor în legătură cu cazul Caracal poate face imposibilul să devină posibil.
Isteria candidaturii lui Cumpănașu a început încă de dinainte să își facă publică decizia, oamenii find cei care l-au împins spre a intra în cursa pentru Cotroceni.
Ce mă deranjează personal este contextul în care se întâmplă toate acestea.
Alexandru Cumpănașu are tot respectul meu pentru tot ce a făcut și încă face pentru a scoate la iveală adevărul din putregaiul corupt al sistemului, însă se folosește de situație pentru a ieși în față.
Este clar că poporul român are inima plină de respect pentru el, iar toată România este impresionată de implicarea sa în cazul Caracal. Dar de ce se folosește de acea emoție colectivă de care vorbea și Roșca Stănescu?
Este tot un fel de manipulare. Poporul nu are ofertă politică și se agață de orice posibilitate, semnând cu emoțiile și nu în mod rațional.
Când a avut loc tragedia din Colectiv, dacă unul din supraviețuitori ar fi anunțat o presupusă candidatură, ar fi avut toate semnăturile posibile.
De ce? Pentru că atunci când omul este sensibil, dezamăgit și nervos, îl poți manipula cu ușurință pentru a-ți atinge propriul scop.
Nu cred că Alexandru Cumpănașu este rău intenționat, dar pornim toți de la premisa că ar proceda ca și președinte în felul în care a făcut în cazul Caracal.
Nu spun că nu ar fi posibil, dar să fim serioși, nu trăim în basme și dansăm lambada.
Oricine ar fi fost în poziția lui și ar fi avut puterea unui jurnalist cunoscut cum o are el, ar fi mers până în pânzele albe și ar fi procedat exact ca și el. Pentru că este un interes personal la mijloc. Este vorba de propria lui familie, iar instinctul de a face orice pentru propria nepoată este unul destul de clar și comun pentru oricine ar fi fost pus în situația lui.
Nu putem ști cum ar acționa Cumpănașu în poziția de președinte al României, iar în absența unei alternative valide, tindem să gândim și noi în mod emoțional.
Dar trebuie să realizăm diferența dintre un apărător al adevărului și a propriei familii și un președinte de stat care stă la cârma țării și reprezintă interesele tuturor cetățenilor.
Lasă un comentariu