Da’ „CET”-ul, cât costă „CET”-ul?

Din vremuri imemoriale, dar memorabile, CET a fost un subiect politic, mai ales în prag de iarnă, mai ales în an electoral sau preelectoral, după caz. Şi, mai ales, în fiecare an CET trebuie subvenţionată. Adică este bugetofagă, suge bani de la buget, fie că e vorba de bugetul statului sau al municipiului.

Pe vremuri a fost simplu: CET era al statului, aparţinea de Ministerul Energiei (sau ministerele care de-a rândul s-au ocupat de aceste probleme, indiferent de denumirea lor). Iar furnizorii erau tot ai statului, fie că era vorba de regii de cărbune, fie de regii de electricitate sau de gaz. Iar banii lipsă, acele subvenţii, se învârteau ca într-un carusel financiar virtual, doar pe bază de facturi.

Odată cu preluarea CET de către municipalitate, acest „lanţ de iubire” s-a rupt, iar cineva trebuia să plătească. Şi atunci, fie au fost subvenţii de la stat (Guvern, adică), fie a trebuit municipiul să bage mâna în bugetul propriu, în al nostru al arădenilor. E clar, ca şi concluzie generală, că arădenii nu pot fi lăsaţi în frig. Mă rog, o parte dintre români. E tot atât de clar că nu pot fi lăsate şcolile, grădiniţele sau spitalele fără clădură sau fără apă caldă. Dar nu e normal ca o o astfel de regie, vitală pentru oraş, să fie întreţinută din bani publici la infinit. Şi tot la infinit, să dăm vina fie pe moştenirea dezastruoasă, fie pe vechimea reţelelor, fie pe faptul că peste tot gigacaloria este subvenţionată.

Vă pot da câteva exemple de zone unde nu funcţionează subvenţia. La apă rece, sunt tot reţele vechi în multe locuri, poate sunt şi pierderi, dar preţul cerut e plătit integral. Apoi, cei care se încălzesc cu gaz sau cu lemne nu sunt subvenţionaţi prin aceeaşi metodă ca la gigacalorie. Subvenţia la căldură e diferită, dependentă de venitul familiei, adică e un fel de ajutor social. Asta în timp ce gigacaloria e subvenţionată de toţi arădenii (inclusiv cei care nu beneficiază de căldură şi apă caldă de la CET), iar beneficiarii nu sunt dependenţi de un plafon al veniturilor. O inechitate pe care ne-o asumăm, dar tot inechitate rămâne.

Dar, cel mai deranjant argument este cel al pierderilor planificate. CET este în subordinea administraţiei locale de 13 ani!!! În 13 ani se putea face o strategie, se puteau găsi soluţii, dacă nu pentru eliminarea acestor pierderi, măcar pentru diminuarea lor, pentru rentabilizarea – în timp – a CET. Asta mai ales că, de-a lungul acestor 13 ani am avut o administraţie stabilă, cu o majoritate politică suficientă, cu toate pârghiile la îndemână.

Aici e problema, că nu s-a încercat decât sporadic stoparea hemoragiei, de cele mai multe ori prin pansamente de moment, gen alocări de sume atunci când e cuţitul la os.