De vorbă cu DJ-ul Ben Boognar: Despre secretele din spatele unui job de vis, muzica de ieri și de azi și petrecăreții arădeni

De vorbă cu DJ-ul Ben Boognar: Despre secretele din spatele unui job de vis, muzica de ieri și de azi și petrecăreții arădeni

Pe Ben Boognar îl știi din cele mai faine cluburi și puburi din orașe precum Timișoara, Deva, Oradea, Sibiu, dar și de la noi, unde publicul dansează până în zori pe muzica mixată de el.

DJ-ul, originar din Deva, ne-a vorbit despre provocările acestei meserii, care pentru noi cei din afară pare o petrecere continuă, și despre panta descendentă pe care se află, din punct de vedere calitativ, muzica din zilele noastre, din păcate. De asemenea, am aflat și ce părere are despre orașul nostru, pe care arădenii de multe ori îl consideră un „oraș mort”, în care nu ai unde să ieși și să te distrezi.

Ne-a povestit și despre cele mai haioase pățanii de la evenimentele la care a fost invitat și despre planurile de viitor. Așadar, să începem cu începutul:

Anette Pătean: Cine este Ben Boognar și de unde a început totul?

B.B.: Ben Boognar este pseudonimul sub care activez ca DJ de mai bine de 20 de ani, fiind pasionat de muzică bună și având misiunea de a aduce bucurie în sufletele oamenilor care vin la petrecerile mele. Totul a început în adolescență, la finalul clasei a VIII-a, când m-a fascinat tipul care ne punea muzică la banchet. Apoi, pe parcursul liceului am început să colecționez casete audio și ulterior CD-uri, organizând din când în când în cadrul liceului discoteci pentru colegi. În 1998 am primit și primul job într-o discotecă din Deva, dar nu ca DJ ci ca luminist. Bineînțeles că fiind atât de atras de muzică, am început să învăț tehnica de a mixa prin experimentări pentru că atunci nu existau școli sau tutoriale pe Youtube. În 1999 eram deja rezident la altă discotecă din Deva, iar în anul 2000 am câștigat prin concurs cea mai importantă rezidență din viață mea, la Park Place Timișoara, unde m-am perfecționat atât din punct de vedere muzical cât și din punct de vedere tehnic, învățând să mixez pe platane.

După momentul Park Place a urmat o rezidență de 6 ani la The Note Timișoara și una de 5 ani la Molly Malone Timișoara dar și multe petreceri ca invitat în cele mai importante cluburi și puburi din Transilvania: High Life (Deva), Galaxy (Deva), Kharma (CJ), Wake-Up (CJ), Caro (SB), Blue Jeans (Baia Mare), Roșu și Negru (Iași), XS (Iași), Reno (Deva), Seven Gates (AR), Obsession (CJ), Bali (Oradea), Liquid (SB), Mooskea (AR), Cotton (SB), One (Tg. Jiu), Trend Studio (Craiova), Allegria (AB), Stage (AB), Heaven (TM), Ponton Casa Baraj (Văliug), River Deck (TM), Curtea Veche (AR), Dublin Pub (Deva), La Căpițe (TM), Epic (TM), Wings (AR), Black Eagle Pub (Oradea), Vintage (SB), Rivo Summer Club (Oradea), etc.

A.P.: De unde ai „furat” meserie și cine te-a influențat cel mai mult?

B.B.: Cum în acel moment nu existau școli de DJ, tutoriale, BPM counter sau SYNC button, totul se făcea prin experimentare, bazându-mă pe teoria muzicală ce o știam încă de când cântam la chitară clasică dar și pe ureche.

Colegul meu DJ Mike (Deva) a fost cel de la care am învățat noțiunile de bază, iar omul care m-a ajutat să mă perfecționez cel mai mult a fost cu siguranță DJ Claus (Cluj), unul din cei mai talentați DJ din România. Desigur, am cunoscut în toți acești ani oameni de la care am avut ce învăța, oameni care m-au ghidat sau mi-au deschis noi orizonturi muzicale, dar și oameni care au avut încredere în mine și m-au recomandat; tuturor le mulțumesc.

A.P.: Pentru noi, cei din exterior, acest job de DJ pare mai mult o distracție continuă, dar cu siguranță ai și anumite responsabilități. Care ar fi cele mai importante?

B.B.: Da, este un job frumos pe care îl fac cu foarte mare plăcere. În viață e important să-ți câștigi existența făcând ceea ce-ți place, astfel munca nu este o corvoadă. Într-adevăr, la prima vedere poate fi considerată o ocupație frivolă, lipsită de seriozitate dar asta poate doar pentru cei care au niște orizonturi mai restrânse.

Ca să fac o comparație inedită, DJ-ul este pentru club/pub cum este bucătarul pentru un restaurant. DJ-ul trebuie să uzeze de talentul, capacitatea de adaptare și cunoștințele muzicale pentru a da valoare evenimentului la care a fost invitat. O petrecere reușită nu poate exista fără muzică bună, așadar DJ-ul este cel responsabil de acest lucru. Când ești invitat să mixezi în club, trebuie să aduci valoare orelor în care ai mixat, iar când mixezi la un eveniment privat ești direct responsabil de amintirile ce le creezi unor oameni într-un moment unic al vieții lor. În spatele succesului se află multă muncă, zeci de ore lunar de selectat muzică, zeci de ore nedormite stând în picioare, odihnă puțină, sute de km la volan, hoteluri, renunțare la viață socială și la alte activități ce se desfășoară în week-end etc… Dar toate acestea nu sunt o povară când este pasiune!

A.P.: Cum s-au schimbat lucrurile în ultimii 20 de ani, ce gen de muzică cerea publicul atunci și ce se cere acum?

B.B.: Lucrurile s-au schimbat destul de mult în ultimii 20 de ani. Îmi aduc aminte că după anul 2000 în cluburi se dansa pe muzică house, apoi, în ordine cronologică, progressive, tribal, electro, minimal, tech, deep iar în zilele noastre techno. Desigur, în majoritatea cluburilor din ziua de azi se pune un amestec de mainstream cu muzică electronică.

Eu întotdeauna m-am considerat un DJ eclectic și m-am adaptat locației sau evenimentului, mixand piesele care mi s-au părut cele mai bune din diversele genuri de muzică, nouă sau veche. Am rămas consecvent mixând în ultimii ani cele mai bune piese house, r&b, reggae, latino, dar și rock, funk, jazz, electro swing sau hip-hop.

Odată cu accesul la internet, teoretic lumea are acces larg la mult mai multe genuri muzicale dar lumea în general tinde să meargă pe o linie mainstream. Din ce observ, noile generații de clubberi sunt împărțite în două categorii diametral opuse: unii care ascultă numai comercial (eventual și manele), iar cealaltă fiind orientată către muzică underground (techno, drum&bass, rock, etc). Mai există și un amestec din cele două categorii care sunt consumatori de festivaluri și care la rândul lor apreciază muzica bună, în general, indiferent de gen. Observ cu părere de rău că muzică rock a început să stagneze, fără să mai asistăm la prea multe apariții de noi trupe, asta chiar la nivel global.

A.P.: Mulți avem impresia că majoritatea pieselor din ultimii ani sună toate la fel. Chiar așa e? Lipsește originalitatea?

B.B.: Dacă ascultăm muzica promovată în mass-media constatăm că, într-adevăr multe din piese se aseamănă. Dar această nu este o noutate: în anii ’70-’80 se numeau șlagăre și piesele erau compuse cam pe aceeași linie, lucru care s-a întâmplat și cu hiturile din anii ’90 până azi.

Industria muzicii trebuie să scoată profit, iar ca piesele să se vândă în număr cât mai mare, trebuie să fie cât mai accesibile ca versuri și linie melodică, refrenul imprimându-se în mintea consumatorului încă de la prima audiție.

În zilele noastre muzica e mai ușor de produs ca niciodată, accesul la tehnologie fiind accesibil. Din păcate se produce mult și prost, cu excepțiile de rigoare, evident.

A.P.: Legat de întrebarea precedentă, după părerea ta, muzică evoluează sau… involuează?

B.B.: Din punctul meu de vedere, muzica ultimilor ani este în involuție pentru că în zilele noastre multe trupe/artiști/DJ sunt produsul unui marketing bine făcut, promovat agresiv în social media, în detrimentul unui real talent. Mi-ar plăcea să văd apărând noi trupe sau artiști de genul lui Michael Jackson, Daft Punk, AC/DC, Parov Stelar sau Armand van Helden, artiști originali ale căror creații vor dăinui poate secole.

A.P.: Se spune că fiecare public este diferit. Cum sunt petrecăreții din Arad față de alte orașe mai mari din țară?

B.B.: Într-adevăr, publicul diferă de la oraș la oraș, de la locație la locație, de la petrecere la petrecere. În ceea ce privește Aradul, am avut niște experiențe memorabile, extrem de plăcute care nu pot fi comparate. Am avut niște petreceri monstruoase la Seven Gates (Ștrandul Arad), la Mooskea dar și la câteva petreceri private în Arad. Dar de departe cel mai bine mă simt când mixez la Wings, o locație cu care colaborez de câțiva ani, pentru că publicul este cunoscător de muzică, vibe-ul este extraordinar și am posibilitatea să experimentez.

În concluzie, iubesc publicul din Arad! Oameni faini!

A.P.: Care a fost cea mai mare provocare de când ești DJ?

B.B.: Cea mai mare provocare a fost să mixez în fața a peste 20 000 de oameni, în deschiderea concertului Shakirei din iulie 2006 pe stadionul Dan Păltinișanu din Timișoara, dar și la concertele din cadrul manifestărilor „Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007”.

În rest, apar mereu provocări, pentru că este un domeniu dinamic și mereu trebuie să te reinventezi dacă situația o cere.

A.P.: Pe viitor te vei axa mai mult pe party-uri în cluburi sau nunți, petreceri corporate etc.?

B.B.: Pe lângă clubbing, profitând de experiența acumulată, am început de câțiva ani și cu petrecerile private și corporate, și da, cel mai probabil pe acest gen de evenimente mă voi axa în viitor. De asemenea, îmi doresc să lucrez și la câteva producții proprii.

A.P.: Așa, de încheiere, spune-ne cea mai haioasă sau stranie întâmplare de care ai avut parte la un eveniment, fie că vorbim de club, de o nuntă sau altele.

B.B.: M-am amuzat teribil la două nunți unde unii miri au deschis dansul cu piesa celor de la Queen – Love Of My Life, iar la ceilalți cu Roxette – It Must Have Been Love. Cea mai stranie întâmplare a fost să văd pe jos într-club, la încheierea programului, o proteză dentară.

A.P.: Îți mulțumim frumos și îți dorim mult succes pe mai departe!