Ion Antonescu, născut în 1882 la Pitești, militar de carieră, a fost conducătorul României după abdicarea regelui Carol al II- lea, din 1940 pînă la 23 august 1944.
A preluat puterea în urma tratatului Ribbentrop – Molotov, care a adus mari pierderi teritoriale României. A murit executat de guvernul bolșevic, cu concursul regelui Mihai, la 64 de ani fără o zi.
Principalele puncte negative invocate de politicieni sau istorici și puse pe seama mareșalului sunt intrarea României în război ca și aliat al Axei, continuarea lui după eșecul Stalingrad, antisemitismul, nerecuperarea nordului Transilvaniei – despre care o să-mi exprim părerea în rândurile următoare.
În 1940 când Germania triumfa peste tot, clasa politică asista, în frunte cu regele Carol al II-lea, la decimarea României. Prin alianța cu Hitler, Antonescu a oprit transformarea României într-o a două Polonie – împărțită între Germania și Uniunea Sovietică, distrusă apoi demografic și fizic.
Soldați treceți Prutul!, a însemnat recuperarea spațiului din est. Antonescu era dus de multe ori cu avionul personal al lui Hitler, să discute cu acesta, chiar se consultau pentru planuri militare. Cu siguranță, tehnica militară germană le dădea siguranța victoriei. Antonescu era anti-bolșevic convins, luptase în primul război mondial și avusese contacte nefericite cu aceștia.
România nu a trimis nici un tren la Auschwitz. Ungaria era mai supusă Germaniei, a continuat să trimită trenuri la Auschwitz, cca. 33% din evreii căzuți victime acolo fiind de pe teritoriul maghiar. Antonescu a primit promisiuni de la Hitler pentru nordul Transilvaniei. Dar, din punct de vedere politic, avînd în vedere obediența Ungariei față de regimul nazist german, pe timpul războiului era aprope imposibilă recuperarea nordului Transilvaniei.
În octombrie 1941, clădirea comandamentului militar român din Odessa a fost aruncată în aer. Mareșalul, ca și conducător al armatei ce ocupa zona Odessa, a dat câteva ordine scrise împotriva populației locale și a evreilor. Nu se știe exact cum au fost îndeplinite, dar pe baza acestora mareșalul a fost acuzat mai apoi de crime impotriva populației evreiești și, implicit, de holocaust.
Antonescu, în 43 – 44, avea diplomați la Ankara, Cairo sau Stockholm. Binecunoscutul diplomat și istoric Neagu Djuvara a participat la negocierile de la Stockholm. Antonescu voia o înțelegere cu anglo-americanii, dar aliații ne tot trimiteau spre ruși, ceea ce s-a și întâmplat până la urmă, după 23 august 1944.
Impactul numelui Antonescu e deosebit, datorită trecutului excepțional de militar și a curajului dovedit în luarea deciziilor. Deși e un subiect amplu despre care vom mai vorbi, cu siguranță chiar și acesta e un început.
„Antonescu, regele mai mult ca oricare altul din această țară știe cât îți datorează România” – Regele Ferdinand I al României;
„Ion Antonescu a fost responsabil nu numai pentru distrugerea evreilor și romilor, cât și pentru multe pierderi tragice suferite de poporul român” – raportul Elie Wiesel;
„Ca țara să nu moară / Tu liniștit te-ai frânt
Și tot colinzi prin țară / Ion fără mormânt
Așa a fost, va fi mereu / Te căutăm cu dor
Ion ești tu, Ion sunt eu, / Ion e un popor – Adrian Păunescu, poet, om politic;
„Memoriile liderului evreu Wilhelm Filderman contrazic acuzația de genocid adusă mareșalului Antonescu și României” – Ion Coja, istoric;
„Nu rămâne decât un om care prin deciziile sale a făcut mult rău României” – Traian Băsescu, fost președinte al României;
„Și noi ne-evreii din Basarabia și Bucovina avem dreptul să păstrăm veșnică recunoștință față de armata română și față de mareșalul Antonescu. Aceasta a fost imaginea lui Ion Antonescu în inima mea de copil, adolescent: Un Erou” – Paul Goma, scriitor.
Citatele sunt adunate de Teșu Solomovici și publicate în cartea sa din 2011, Mareșalul Ion Antonescu – o biografie.
Bineînțeles, sunt păreri diverse… Să vedem și părerea dvs …
Asta inseamnă deschidere spre nou.Succes newsar!