(urmare din primul episod)

Dupa aproape o zi și o noapte (scurtă) în Antalya, iată-ne îmbarcați în autocar și porniți la drum pe la hoteluri, ziariști și reprezentanți ai agențiilor de turism din vestul țării, să ne facem o idee despre ceea ce are de oferit frumoasa regiune. Și Antalya chiar are ce să ofere turiștilor. În plus, nu e foarte scumpă, găsindu-se câte ceva pentru mai toate buzunarele.

Oferta e bogată, nu o să insist acum asupra ei, urmând să revin cu o prezentare a hotelurilor. Vă spun doar atât: Vreți liniște? Găsiți liniște. Vreți viață de noapte? Atunci găsiți viață de noapte (până în zori, numai să vă țină picioarele și ficatul). Vreți și una și alta? Se poate și așa. Noi am experimentat de toate în acest infotrip, dar îndeosebi viața de noapte, care e tumultoasă în pofida ideilor preconcepute că Antalya e destinată turismului de familie. O fi și așa, ce să zic, dacă mergi cu familia.

Revenind, am făcut un tur al mai multor hoteluri, dintre care (dacă bine-mi amintesc, sper să nu încurc zilele!) cel mai mult mi-a plăcut Rixos Premium Tekirova. O imensă oază de liniște și relaxare, cu o piscina superbă înconjurată de vile luxoase. Ultra-luxoase.

Seara ne-am petrecut-o la Nirvana, un loc minunat, pe gustul meu. Am fost cazați fie în clădirea principală fie la vilele presărate printre palmieri, pini, tuja, leandri sau ficuși. Alei înguste străbăteau parcul verde, superb, care mi-a amintit de un resort din Republica Dominicană. Aproape că am trăit un deja-vu.

Am avut norocul ca împreună cu Marius Fîc să fim cazați într-una dintre vile. N-am zăbovit prea mult prin cameră, ci am luat-o spre „pool bar”, să stingem setea care ne măcina încă de dimineață. Am luat și masa, după care o neînțelegere între doi colegi din grup ne-a transformat în veritabili detectivi. Cu două ajutoare de nădejde, Claudia Crețu și Karina Ando, am scotocit resortul (inclusiv toaletele) în căutarea unei colege care plecase în cameră. Dar noi nu știam asta. Până să aflăm, munca de detectiv era făcută deja. Am numit întâmplarea „Enigma Otiliei”, după care ne-am reîndreptat atenția spre „pool bar”, unde i-am învățat pe tinerii barmani cum se face un șpriț adevărat. Am stat o vreme pe șezlonguri, la marginea piscinei, după care – la insistențele mele – ne-am mutat (câțiva dintre noi) pe malul mării. Discuții interesante, urmate de o discuție interesantă. Valuri care se spărgeau de țărm, stele și OZN-uri (observate în special de Claudia!). Dar ni s-au terminat proviziile lichide și am fost nevoiți să ne întoarcem la „pool bar”. După „tributul” constând în deșertarea de mărunțiș în „tip box”, am fost serviți iar regește. Noaptea se anunța lungă. Am sfârșit-o alături de Marius Fîc, de la „LiveArad”, și Alin Gherasim, de la „Jurnal Arădean”, la barul de la recepție, dând peste cap pahare de „raki”, spre uimirea barmanului care nu mai întâlnise asemenea „fenomene”. I-am explicat că raki-ul lor e pepsi pe lângă țuica noastră de 54 de grade. 🙂

Într-un final, am plecat spre camere. Nu mai avea rost să stăm. Până și rușii, celebri băutori, se dăduseră bătuți. Pe drum, ca prin vis, i-am văzut pe Bobora și ai lui petrecând la parterul unei vile. După care, somn!

Dimineața, o supriză plăcută: Zsuzsi Revesz, din Satu Mare, mi-a lăsat un mic cadou la ușa camerei. Un piaptăn. Era exact ceea ce-mi lipsea! Mulțumesc încă o dată, Zsuzsi Revesz! 🙂

Mereu în întârziere, am luat micul dejun pe fugă și am plecat mai departe. Dar, aveam să revenim la Nirvana, pentru o seară absolut minunată…

Va urma!

P.S. Se cuvin mulțumiri celor de la Prestige Tour, Calypso Tour și Discover Turism.  

Citește și:

Din Antalya, cu drag. Crâmpeie de voiaj (I)