Disputa CONTINUĂ! Cătălin Lazurcă: „Marea contribuţie a domnului Ando a fost aceea de a aranja platourile cu şuncă şi salam de Nădlac”

Candidatura Aradului la titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021 se remarcă, dincolo de cheltuirea unor sume importante de bani de la bugetele Consiliului Judeţean Arad şi Consiliului Local Municipal, printr-un imens scandal iscat între doi dintre principalii „piloni” ai îndrăzneţului demers al municipalităţii arădene. Este vorba despre Cătălin Lazurcă, consilier local municipal, preşedinte al Comisiei de Cultură a Consiliului Local Municipal, şi Andrei Ando, ziarist, director al Asociaţiei „Arad Capitală Culturală Europeană 2021“. Lazurcă i-a cerut lui Ando demisia din fruntea ONG-ului, spunând că – în caz contrar – nu va mai sprijini nici un proiect al Asociaţiei „Arad Capitală Culturală Europeană 2021“, ziaristul replicând prin intermediul unui comunicat de presă. N-a fost suficient! Cătălin Lazurcă a replicat la rândul său, într-o postare pe Facebook:
„Lucrul cel mai plictisitor atunci când admonestezi un individ mediocru este că, mai întotdeauna, reacţia lui este previzibilă. Îi reproşezi că scrie prostii, iar el îţi va răspunde ceva cu libertatea de expresie. Îi spui că, atunci cînd scrie texte ambiţioase, strategice şi aparent sofisticate, nu pare să cunoască sensul unor cuvinte din vocabularul cultural, iar el îţi spune că eşti arogant. Îi spui că mai nimic nu-l califică să ocupe poziţia pe care o ocupă, el îţi vorbeşte despre cît de bine intenţionat e, despre ce planuri grozave are pentru oraş, dar uită să şi probeze cu fapte aceste declaraţii de bune intenţii. În fine, îi reproşezi ceva, îţi va răspunde cu totul altceva: de pildă, hodoronc-tronc, dar urmînd modelul mentorului Ioan Rus, aduce în discuţie familia şi relaţiile de familie. (Chiar aşa: amîndoi fraţii mei lucrînd în străinătate, asta ce mă face pe mine, domnule Ando?)
Dar să le luăm pe rînd.
Despre faptul că nu aş suporta diversitatea în gîndire: m-aş fi bucurat ca dovada gîndirii diferite şi originale a domnului Ando să fie făcută cu alte prilejuri, nu luînd apărarea unui ministru care a plătit cu funcţia pentru declaraţiile sale prosteşti şi jignitoare. De exemplu, atunci cînd, în echipa de reprezentare a Aradului la Bruxelles fiind, marea contribuţie a domnului Ando a fost aceea de a aranja platourile cu şuncă şi salam de Nădlac. Sau atunci cînd, într-o prezentare a nu se ştie ce (concept? candidatură? personalitatea lui Andrei Ando?), o prezentare ţinută pe scena Teatrului Clasic, a ales iniţial să includă idei şi fraze care nu-i aparţineau – şi pe care nici nu le înţelegea cum trebuie. Pentru ca, în faţa unei prealabile şi discrete acuzaţii de plagiat, să aleagă doar să pastişeze aceste idei, diluîndu-le într-un discurs care, totuşi (aplauze!), l-a ţinut pe domnul Ando aproape o oră în lumina reflectoarelor teatrului. M-aş fi bucurat ca site-ul asociaţiei să arate altfel, ca sediul aceleiaşi asociaţii să nu arate ca o cancelarie de şcoală comunală, în bibliotecă aflîndu-se volume semnate (aplauze!) Andrei Ando. Tot aşa, m-aş fi bucurat ca pagina de Facebook a Asociaţiei Arad 2021 să nu conţină atît de multe trimiteri către articolele semnate Ando sau atît de multe fotografii devenite virale pentru kitsch-ul cu care emoţionează vulgul. Mostre ale diversităţii de gust, va spune, previzibil, domnul Ando.
Despre libertatea de expresie: e într-adevăr sacră. Iar libertatea de a spune prostii e garantată tuturor, inclusiv jurnalistului Andrei Ando, care poate, din partea mea, rămîne jurnalist şi scrie mai departe prostii cît îl ţin puterile. Însă mandatul pe care îl are în calitate de director al Asociaţiei Arad 2021 îl obligă, dacă nu la apolitism, măcar la prudenţă şi discernămînt.
Despre interesul personal şi faptul că, la trei ani de cînd sînt preşedintele Comisiei de resort, cultura locală stă sub semnul întrebării, asociată fiind, în opinia domnului Ando, cu o afacere: cred că doar aceeaşi continuă căutare a originalităţii şi diversităţii l-a făcut pe Andrei Ando să se alăture corului celor care mă acuză că mi-aş lua partea din onorariile de zeci de mii de euro ale lui Liiceanu şi Patapievici sau că m-aş pregăti, alături de prietenii mei milionari, să preiau fabrica Teba. Evidente aberaţii, aşa că n-am să dezvolt, pentru că, în mod curios, şi domnul Ando e, de data aceasta, foarte prudent. Poate pentru că a apucat să scrie laudativ despre festivalurile pe care le-am coordonat, festivaluri care au schimbat fundamental programul cultural al oraşului. (Aici, previzibil cum îl ştim, Andrei Ando îmi va reproşa că nu includ suficient de mulţi arădeni în acţiunile pe care le iniţiez: dar arădeni au fost prezenţi de fiecare dată, personalităţi valoaroase care conduc instituţii şi scriu pentru publicaţii ceva mai importante decît cele pe care le frecventează Andrei Ando. Dar, pentru a-i întîlni şi recunoaşte, era nevoie ca domnul Ando să fie şi el prezent.) Pentru că domnul Ando se remarcă mai degrabă printr-o strălucită absenţă de la aceste manifestări, ca şi de la alte acţiuni culturale pe care, culmea!, tocmai el le iniţiază. După cum, deşi plătit lunar cu o sumă cam de patru-cinci ori mai mare decît indemnizaţia unui consilier local, e quasi-absent şi din birourile asociaţiei pe care o conduce, de la şedinţele de lucru şi sesiunile de training cu consultanţii angajaţi.
Dar e simptomatic pentru domnul Ando: preferă să-şi facă altceva de lucru dacă întîlnirea publică nu-i oferă şansa de a străluci în lumina reflectoarelor. Cînd iniţiativa şi regia aparţin altcuiva, Andrei Ando se teme probabil că un reflector ar putea, în trecere, să-i dezvăluie impostura. Pentru că, de fapt, acesta este adevăratul scandal care îi provoacă fiori. Constatarea că regele e gol.
Îmi asum vina de a fi făcut de abia acum descoperirea. Cred însă că, rolul domnului Ando fiind pînă în acest moment aproape nul, nu e prea tîrziu. Aşa că nu voi mai reveni asupra subiectului, hrănind o polemică cu un vajnic jurnalist local care, de altfel, scrie enorm – nu i-aş face faţă, recunosc. Pentru că mediocrii mai prezintă o calitate: aceea de a nu se plictisi nici măcar atunci cînd se află în treabă.

Sursa foto: Facebook