Domnul Manov, Dobromir și neliniștea socială din Germania la vreme de război

Domnul Manov, Dobromir și neliniștea socială din Germania la vreme de război

Domnul Manov era inginer proiectant la o mică fabrică de ștanțat metale. Emigrase din Sankt Petersburg cu familia, în anii ’90. Limba germană o vorbea, chiar după atâția ani, cam spart și cu pronunțat accent rusesc. Lucra la planșetă, cu mare precizie. Însă vremurile i-au luat-o înainte și a fost înlocuit cu un inginer mai tânăr, neamț get-beget și as în proiectarea pe computer.

Domnul Manov era inginer proiectant la o mică fabrică de ștanțat metale. Emigrase din Sankt Petersburg cu familia, în anii ’90. Limba germană o vorbea, chiar după atâția ani, cam spart și cu pronunțat accent rusesc. Lucra la planșetă, cu mare precizie. Însă vremurile i-au luat-o înainte și a fost înlocuit cu un inginer mai tânăr, neamț get-beget și as în proiectarea pe computer.

În aceeași făbricuță din sudul Germaniei lucra tânărul Waldemar, pe o mașină de ștanțat automatizată, de tip CNC. Waldi nu avea taine cu limba germană, o învățase încă de mic, în familia cu care venise în Germania, ca repatriat târziu din Kazakhstan. Era unul dintre preferații șefului, care îl aprecia pentru munca sa dedicată și firea lui calmă.

Ceva mai tărziu a apărut în firmă și Dobromir, un ucrainean care a început să lucreze pe o mașină de ștanțat manuală. Lucra bine, a rămas. Cei trei, alaturi de doi turci și câțiva autohtoni, se înțelegeau de minune. La o petrecere anuală în prag de Crăciun, și-au adus și nevestele, socializând într-un grai amestecat. Pe atunci era pace.

Repatriații târzii

Peste patru milioane și jumătate de repatriați târzii au fost acceptați în Germania, începând cu anul 1950. Dintre aceștia, în jur de 2,7 milioane de oameni, din zona fostei Uniuni Sovietice, 1,4 milioane din Polonia și 430.000 din România.

  • „Microrecensământul din 2017 a înregistrat un total de 2,75 milioane de locuitori ai Germaniei care au imigrat din fosta Uniune Sovietică (3,5 milioane, inclusiv părți din a doua generație)” consemna în toamna lui 2020, în scop de statistică electorală, site-ul initiative-quorum.org.

Etnicii germani din Rusia, la fel ca aceia din România, au fost văzuți ca un exemplu de integrare de succes și, până nu demult, au votat consecvent CDU. Ei sunt acum la a doua sau chiar la a treia generație, în Germania, însă lucrurile nu se prezintă chiar așa roz precum par a fi.

În cartierul Hohbuch din Reutlingen, unde dezvoltatorii imobiliari ai vremii au speculat rapid ideea unor noi locatari, câteva blocuri s-au umplut de „ruși”. Unii dintre aceștia au revoltat vecinătatea cu chefuri si vodcă gârlă. Alții s-au dus la școala de limbă germană, și-au căutat de lucru, încercând să se acomodeze cu locul străin.

La Pforzheim, timp de mulți ani, districtul Haidach era numit „Mica Moscovă”. În 1969, primăria a început să construiască așezarea satelit de pe Buckenberg, în sud-est, cu intenția de a crea spațiu de locuit pentru lucrătorii din industria auto și de bijuterii. Urbaniştii au optat pentru un amestec de bungalouri şi clădiri înalte. După 1990, aşezarea s-a transformat într-un hotspot social. Șaptezeci la sută din cei aproximativ 10.000 de locuitori ai districtului sunt germani ruși.

Conflict translatat

Acum, războiul din Ucraina dictează subiectele de conversație. Într-un reportaj de duminică al Frankfurter Allgemeine Zeitung se relatează urmatoarea scenă:

  • „Doisprezece bărbați mai în vârstă, în hanorace închise la culoare, stau în cerc. Copiii joacă fotbal pe terenul de lângă ei. Bărbații în vârstă au venit în Germania la începutul anilor 1990 – din Kazahstan, Uzbekistan, Georgia sau Rusia.
  • În această după-amiază, ei sunt emoționați de știrile de la Kiev și, chiar mai mult, de la Bietigheim, din Baden. Pentru că acolo un ospătar a refuzat să servească oaspeții ruși sau de origine rusă. Bărbații sunt revoltați.
  • „Pentru Gorbaciov am fost fascist, apoi am venit în Germania, a trebuit să mă coc aici, am lucrat la depozitul de gunoi. Eu am fost mereu rusul. Acum sunt insultat”, spune un bărbat de 67 de ani, care a venit în Germania în urmă cu 30 de ani, ca repatriat târziu.
  • „Ucrainenii au bombardat Donbasul cu drone turcești, nimeni de aici nu vrea să audă asta. Nu există școli rusești acolo. Putin nu mai suportă asta”, spune un bărbat de 63 de ani din Kazahstan, care lucra ca sudor. „Dacă Putin nu ar fi făcut nimic acum, ar fi fost un dezastru. Ucrainenii din vest sunt mai răi decât germanii. Iar americanii vând gazul de două ori mai scump ca rușii”, spune un bărbat de 64 de ani. El vine din Siberia și a lucrat ca montator de mașini, până la pensie”.

Cearta despre războiul din Ucraina este acum ca o ruptură în multe familii ruso-germane, și nu numai, în Pforzheim. Ea arată un decalaj între generații. Oamenii mai tineri, progresiști ​​și democrați, comunică în aceste zile pe rețelele de socializare și relatează despre discuții cu tați, mătuși și bunici „care înghit propaganda Kremlinului, nefiltrată”.

  • „Propaganda lui Putin despre presupusul regim corupt de la Kiev, despre sforarii americani ai războiului, a ajuns la Pforzheim”, conchide faz.net.

Problemă, sau nu?

E o problemă? Chiar este, într-o țară în care rușii, ucrainenii, ca și repatriații din teritoriile fostei Uniuni Sovietice au ajuns să constituie un important procent din populație. Unii dintre aceștia sunt subintegrați, alții „supraintegrați”, ajungând să se radicalizeze și să voteze masiv partidul extremist, Alternativa pentru Germania (AfD). Statisticile oficiale nu relevă un procent îngrijorător.

Potrivit datelor Oficiului Federal de Statistică, 1,3% din populația străină din Germania avea cetățenie ucraineană în 2020, iar 2,2% cetățenie rusă.

Însă în aceste procente nu intră cetățenii cu dublă cetățenie, una dintre ele fiind cea „de întâietate”, adică germană, și nici cei care, potrivit legii, au dobândit-o pe cea germană renunțând forțat la cea a țării lor de origine. Ca și în cazul românilor, turcilor, polonezilor aflați în această situație, cifrele sunt relative. Iar multe milioane de cetățeni nemți de pe teritoriul Germaniei vorbesc rusa acasă și gândesc rusește.

E la fel cum altă comunitate numeroasă, a turcilor, în parte, se scaldă în două ape: a democrației și a lui Erdogan. E un lucru dovedit și la fostele alegeri naționale, unde propaganda președintelui Turciei și-a întins tentaculele în Germania, peste un bazin electoral de milioane.

Acum însă nu e vorba de alegeri, ci de un război regional în toată regula și care sperăm să se termine cât mai curând. Atrocitățile petrecute în câteva zile, la nivel de infrastructură și populație civilă, sunt ferm de condamnat.

Incidente la vedere

Pe lângă refuzul menționat mai sus, de servire a rușilor în restaurant, s-au mai semnalat incidente legate de proaspătul război ruso-ucrainean și de dihonia ce începe să străbată Germania. Vodca de producție ucraineană, dispărută de pe rafturile magazinelor cu marfă de proveniență est-europeană. Vandalism asupra unui magazin rusesc din Oberhausen, căruia i s-a spart și mânjit cu vopsea albă fereastra.

Aparținând rețelei Kauver, magazinul vandalizat vinde produse din Rusia, Ucraina, Polonia, România, Bulgaria, Republica Moldova. „Deoarece nu poate fi exclus un motiv politic”, cazul a fost preluat de Serviciul de informații al poliției din Essen.

Agenției de presă germane, dpa, purtătoarea de cuvânt a rețelei de magazine i-a declarat că „presupune o legătură cu războiul din Ucraina”. Personalul ar fi însă „multi-kulti”, iar „oamenii care au venit din fosta URSS în Germania nu au nimic de-a face cu ce se întâmplă acum în Ucraina”.

Foto: Social Media / East2West News / Profimedia Images

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.