Euro caca-maca live

Că lumea a luat-o razna îi lucru verificat. Da’ de la mici nebunii ori manifestări nonconformiste până la dracu’ gol îi cale lungă! Îngăduiţi-mi năpusteala, dar multe vreau să spun dintr-o dată şi se cam calcă pe picioare, ideile cu exprimarea şi acordurile cu gramatica…

În situaţii de astea-n care pripeala-mi dă ghes, obişnuiesc să-mi torn un pahar de Scotch. Astăzi servesc un Chivas Regal primit de St. Georges, cadou de la colegii de birou. Vă surprinde că evoluez într-un birou? Nimic grav. Uneori… şi pe mine.

Dar să revenim. Cum? La ce? Un Scotch de calitate se toarnă, musai, într-un pahar de… scotch. Din ăla cu picior scurt şi burta mare. Niciodată nu torni decât până la nivelul maxim al „burţii“, nimic în plus şi mai ales nimic în… minus. Maxim-maximorum un cub modest de gheaţă. Odată instructajul făcut, fiecare pileşte cum îi cade bine, dar… Dar vă recomand să nu zăboviţi prea mult cu laba pe „glass“, ştiţi, gheaţa devine apă şi whisky-ul dumneavoastră… şpritz! Aşadar, cu două mişcări elegante din încheietura mâinii de serviciu, o pupătură şi o înghiţiturăa, produsul ar cam trebui răzbit.

Ne-am cam luat cu lucruri slabe şi am uitat de ce clămpănesc tastele astea.

Hai pe direct, la trântă !

Nu am urmărit „Eurovision 2014“, nici 2013 ori 1988 (dacă se ţinea…) şi, cu siguranţă, nu voi urmări nici ediţia următoare şi nici una în vecii vecilor. Amin. Amin am adăugat că-i necesar, face parte din „serviciile“ de exorcizare.

Că lumea a luat-o razna îi lucru verificat. Da’ de la mici nebunii ori manifestări nonconformiste până la dracuî gol îi cale lungă! Dar să faci dintr-un festival muzical un concurs al tuturor valorilor europene sau, cum să-i mai spun, o rampă de lansare pentru travestiţi, homosexuali şi alţi dereglaţi mi se pare prea mult. Tineri talentaţi şi pasionaţi de muzică au urmărit acest „show“, au tras învăţăminte şi au luat… exemple.

Dacă Conchita (Crem)Wurst „femeia cu barbă“ care-i de fapt bărbatul travestit sau bărbatul-femeie ce de fapt este o femeie bărbat (observaţi cât de clar sunt) a fost considerat(ă) artistul number one al Eurovisionului 2014, atât artistic cât şi emoţional, pot afirma că suntem întradevăr daţi dracului la propriu!

Poate că ar trebui să fiu echidistant, să apreciez triumful unei minorităţi sexuale graţie talentului, bla, bla, bla… Să pup în fund toţi dezaxaţii de dragul artei nu-i stilul meu, aşa că bucuraţi-vă de mine aşa cum sunt. Sincer.

Tot sincer vă mărturisesc că circul ăsta cu femeia cu barbă nu a produs decât dezgust. Probabil că am atins apogeul păcatului, ţinem diavolul de coarne şi-l scărpinăm pe spate…

Şi, după cum vă spuneam: tocmai am pupat paharul după o scurtă şi elegantă mişcare din încheietura mâini de serviciu, acum urmează să-l dau peste cap, până nu se topeşte gheaţa…

Sănătate şi Doamne ajută-ne!