Firma de modă Steilmann a intrat în insolvenţă. Visul de mărire la bursă a lui Dottore Michele Puller a eşuat lamentabil

Firma de modă Steilmann a intrat în insolvenţă. Visul de mărire la bursă a lui Dottore Michele Puller a eşuat lamentabil

La mai putin de sase luni dupa lansarea la bursa, firma de textile si moda Steilmann a intrat in incapacitate de plata. Conducerea a facut anuntul oficial, motivand prin „actualul mers al business-ului”. Incercarile de asanare a firmei au esuat, iar urmatorul pas este depunerea la tribunal a cererii de insolventa, relateaza N-TV.de.

Actiunea Steilmann a cazut pe bursa miercuri, inainte de anunt, la 2,37 euro, iar de atunci e pe trambulina, atingand azi un minim istoric, de 0,31 euro. CEO-ul de firmei, Dr. Michele Puller, isi vede visele-n daramate, iar 8.300 de angajati sunt amenintati de restructurari de personal.

Vanzarile slabe la Steilmann au devenit vizibile inca din luna decembrie a anului trecut. Pentru 2016, firma si-a corectat prognozele de profit in jos. De vina ar fi fost iarna blanda, care nu a impulsionat vanzarile de articole de iarna. Incercarile de asanare n-au avut succes, a declarat miercuri seara purtatorul de cuvant al concernului. Ca firma-mama a lanturilor de magazine Adler si Boecker, Steilmann numara in lume circa 8.300 de angajati, iar intentiile ei erau de extindere.

Adler Modemarkte, firma legata ombilical de Steilmann, a facut un anunt public separat, spunand ca insolventa Steilmann nu are “efecte notabile” aupra propriei afaceri. Prin capitalul majoritar detinut de actionara sa S&E Kapital GmbH, Adler este practic dominata de Steilmann, desi nu exista vreun contract de subordonare sau participatie comuna la profit.

Anul trecut, Steilmann tintea, prin lansarea la bursa, un profit de 100 de milioane de euro. Prin acesta, se voia finantarea cresterii firmei, precum si achizitia lantului de magazine Adler, firma cotata si ea la bursa. Lansarea pe pietele bursiere a fost insa un dezastru, seful consiliului de administratie, Dr. Michele Puller, trebuind sa inghita in sec, cand doar 8,8 milioane de euro au rezultat din miscarea cea hazardata.

Familia al cariei varf de lance este imigrantul de origine italiana Michele Puller, a preluat treptat, in ultimii ani, firma fondata in 1958 de Klaus Steilmann, creator de moda si fabricant de textile.

Fost angajat al C&A, Klaus Steilmann a luat un imprumut de la fosta sa firma si a infiintat, in 1958, Klaus Steilmann GmbH & Co, cu sediul la Wattenscheid (oras in zona Ruhr din vestul Germaniei, intre Bochum si Essen).

Moda la preturi accesibile a fost motto-ul firmei, care a juns furnizor de imbracaminte si in fostul RDG. De la o cifra de afaceri de 7,2 milioane de marci in primul an, Steilmann a tot crescut, ajungand in urmatoarele decenii la o pozitie de frunte in bransa textilelor din Europa. Un accent deosebit s-a pus pe moda pentru femei de peste 45 de ani.

Fondatorul firmei s-a facut remarcat si printr-o intensa implicare si sponsorizare a echipei de fotbal Wattenscheid 09, care pe atunci juca in Liga I (acum doar in cea regionala). Dupa ce batranul Steilmann s-a retras din afaceri, in 1999, conducerea firmei a fost preluata de fiicele sale, Britta si Ute. Klaus Steilmann a murit in 2009. Un an mai tarziu, sediul central al firmei se muta la Bergkamen, din Westfalia.

Problemele firmei au inceput in urma cu zece ani, cand Steilmann a fost aproape de insolventa. In fapt, Steilmann a avut un destin asemanator multor alte firme germane din bransa textilelor. Acestea au fost puternic concurate de concerne internationale si unele au cazut victime globalizarii, care a deplasat centrele de productie (cu munca ieftina aferenta) tot mai spre Est.

In 2006, falimentul Steilmann a fost impiedicat de preluarea sa de catre investitorul Miro Radici. “Acum 30 de ani am venit ca muncitor-oaspete la Bergkamen”, povestea razand Dr. Michele Puller, de fapt Dottore Michele Puller, caci actualul CEO al concernului Steilmann provine din Bergamo, din Italia. In 2006, el era sef al firmei Miro Radici AG, care numara in tara si in strainatate cca 4.000 de angajati.

“Nu vreau sa coc aici pizza, ci sa dau de lucru la oameni”, ar fi explicat el autoritatilor germane, care l-au incadrat la inceput ca muncitor-oaspete (Gastarbeiter), asa cum pe atunci erau multi italieni, spanioli, turci si portughezi. Familia de industriasi din nordul Italiei, Radici, il trimisese pe Puller sa se ocupe de impulsionarea firmelor Deufil si Westfalia Sit in, tesatorii de covoare aflate practic pe butuci.

Ulterior, s-a ivit si “ocazia Steilmann”, unde Dr. Puller este CEO acum. Mutarea sediului firmei la Bergkamen a mirat pe multi. Nu insa si pe aceia care ii cunosc atasamentul lui Puller fata de oras, care multa vreme a fost “un centru de transfer al fotbalistilor profesionisti din si catre Italia”, dupa cum scrie Derwesten.de, in articolul “Din Bergamo la Bergkamen“.

Trimis de seful de la Fiat, Agnelli, Michele Puller ar fi intermediat inca din anul 1990, un transfer “greu”, al fotbalistului german Thomas Haᅢler la Juventus Torino, pentru 15 milioane de DM.

Acum, CEO-ul Steilmann Holding AG are o problema, iar aceasta se numeste insolventa. Poate ca se vor gasi solutii si investitori, ca acum zece ani. O a doua problema este ca unii reprezentanti ai actionarilor ar fi declarat ca acestia se gandesc sa depuna plangere in instanta. Plangerea se refera la faptul ca, inca de la miscarea cu bursa de anul trecut, conducerii firmei ar fi trebuit sa-i fie clara precaritatea in care se gaseau lichiditatile firmei.

Steilmann nu este insa singura firma de textile si de moda germana asupra careia se aduna nori grosi. Business-ul nu merge cum ar trebui nici pentru alte marci renumite, cum ar fi Gerry Weber, Tom Tailor si Hugo Boss. Perspectivei de insolventa a unei firme ii urmeaza, inevitabil, inchiderea de filiale, restructurarea de personal, pierderea locurilor de munca.

Trei motive ar sta la baza involutiei actuale in business-ul cu haine german. “Caderea pietei de desfacere din Rusia de anul trecut a afectat multi producatori de textile germani”, a spus specialistul Alfred Haar, de la firma de consultanta din bransa, Hachmeister. “Si dolarul puternic a contribuit la cresterea presiunii. Caci preturile de achizitie sporite n-au putut fi, adesea, transmise mai departe, in comert si la consumatorul final”, a adaugat el.

In plus, cetatenii germani, ca si altii, si-au schimbat optiunile de consum. Ei dau bani mai degraba pe telefoane mobile si calatorii, decat pe o garderoba noua. Iar cand o fac, totusi, banii aterizeaza mai degraba in pusculitele retailer-ilor internationali, care au in mana nu doar distributia, ci si design-ul si procesul de productie, atfel practicand preturi mai accesibile pentru consumatori.

Compania Steilmann este prezenta si in Romania, unde are si activitati de productie. In anul 2008  ea avea 4.000 de angajati si sapte fabrici in orase ca Satu Mare, Craiova, Sibiu,  Sighetu Marmatiei si Mangalia. In anul 2009, compania avea 56 de magazine in Romania (inclusiv la Arad – n.r.), 11 dintre acestea functionand in sistem outlet, potrivit Wikipedia.ro.

Articolul a apărut şi în HotNews

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.