Germania are un nou preşedinte de stat, în persoana lui Frank-Walter Steinmeier (SPD). La ora 14:15 ora Germaniei, preşedintele Bundestagului a comunicat rezultatul votului în Adunarea Federală. Din 1.253 de voturi valabile, 14 au fost anulate şi 103 au fost abţineri. Steinmeier a primit 931 de voturi, la mare distanţă de ceilalţi patru contracandidaţi. Prin urmare, favoritul cursei, propus de însăşi cancelarul Angela Merkel, a reuşit cu majoritate absolută chiar din primul tur.
Duminică la ora 12:00 la Berlin s-a reunit Adunarea Federală, pentru alegerea unui nou preşedinte de stat. Din capul locului, candidatul cu cele mai mari şanse a fost social-democratul Frank Walter Steinmeier (61 de ani), fost ministru de externe în cabinetele Merkel I şi III.
Mai mult chiar, Steinmeier ca preşedinte de stat a fost propus de Angela Merkel, cu care a coabitat politic într-o armonie rară pentru oponenţi politici şi foşti contracandidaţi la funcţia de cancelar. Steinmeier e „de-al casei” şi nu rezerva surprize în anul alegerilor generale din Germania. Fără a fi considerat pro-rus, el s-a pronunţat anul trecut în favoarea ridicării sancţiunilor economice ale UE faţă de Rusia.
Preşedintele Germaniei nu se alege prin vot direct al populaţiei, ci de către membrii Adunării Federale, în număr de 1.260. Între aceştia, 630 sunt parlamentari din Bundestag, iar ceilalţi 630 sunt personalităţi din societatea civilă, economie şi sport, nominalizaţi de parlamentele regionale. Alegerile se fac în maximul trei tururi, în primul tur fiind necesară o majoritate absolută, de 631 de voturi.
Frank-Walter Steinmeier s-a născut în 5 ianuarie 1956 la Detmold în landul Nordrhein- Westfalen, dintr-o familie de muncitori. A studiat ştiinţe juridice şi politice, pe care le-a încheiat în 1991 cu un titlu de doctor. În acelaşi an, a intrat în cancelaria de stat din Saxonia Inferioară, că referent mass-media. Timp de opt ani, el a fost consilier al premierului de land de atunci, Gerhard Schroder, iar apoi a fost avansat ca şef de birou politic.
Între 1999-2005, Steinmeier a fost şef al cancelariei fostului cancelar german, Gerhard Schroder (SPD). În timpul primului mandat de cancelar al Angelei Merkel, el a fost ministru de externe şi vicecancelar (2007-2009). La alegerile din 2009 a candidat contra Angelei Merkel într-o formă atipică, am zice chiar de „armonie electorală”. Despre aceste alegeri în care, în loc de duel am asistat la un „duet electoral”, am relatat în detaliu în septembrie 2009, pentru Hotnews.
De atunci, Steimeier a mai ocupat un fotoliu de ministru (externe 2013-2017), rămânând şi preşedinte de grup parlamentar social-democrat. Însă iată că „armonia” îşi primeşte recompensa, căci Steinmeier s-a bucurat de susţinerea făţişă a cancelarului Merkel pentru funcţia de preşedinte de stat, chiar dacă anunţul oficial de propunere a candidaturii a fost făcut de Sigmar Gabriel, preşedintele SPD. În 14 noiembrie 2016, marea coaliţie de guvernare a Germaniei, Uniunea CDU/CSU-SPD, l-a propus pe Steinmeier candidat comun, la alegerile de azi.
Legat de viaţă să privată, în vara anului 2010, Steinmeier a trezit empatia multor germani, când a anunţat că se va retrage timp de câteva săptămâni din viaţa politică, pentru a dona soţiei sale bolnave un rinichi. Lucru care s-a şi întâmplat, transplantul având loc a doua zi după anunţ, după cum a relatat presa germana. Frank-Walter Steinmeier este căsătorit din 1995 cu judecătoarea Elke Budenbender, pe care a cunoscut-o în timpul studiilor sale de drept. Împreună ei au o fiică, născută în 1996. Steinmeier aparţine bisericii evanghelice reformate.
În politica internă a Germaniei, el figurează că unul dintre arhitecţii Agendei 2010, implementată de fostul cancelar social-democrat Gerhard Schroder şi care a liberalizat piaţa muncii, aducând reforme ce au relaxat condiţiile de angajare, însă au dus şi la avalanşa de intermediari, care practică preţuri salariale de dumping. Totodată, Steinmeier este un susţinător al pensionarii la 67 de ani. În politica europeană, Steinmeier s-a remarcat prin propunerea, în 2011, a unui post de ministru de finanţe al UE.
Pe plan internaţional, Steinmeier s-a făcut remarcat prin diverse propuneri, unele dintre ele controversate. E vorba de reducerea sancţiunilor aplicate Uzbekistanului ca urmare a masacrului de la Andijon din 2005, dar şi de refuzul de a-l repatria pe turcul domiciliat în Germania, Murat Kurmaz, care potrivit informaţiilor din presă vremii, a fost încarcerat pe nedrept în închisoarea americană de la Guantanamo. Mai recent, Steinmeier n-ar fi fost un susţinător al recunoaşterii oficiale a „genocidului împotriva armenilor”, susţinând că aceasta recunoaştere ar „relativiza Holocaustul”.
În august 2013, când în Germania a început scandalul interceptărilor agenţiei de informaţii americane NSA, lui Steinmeier, ca şi coordonator de servicii secrete al guvernului, i s-a reproşat că a aprobat o înţelegere între serviciul de informaţii externe german BND şi NSA-ul american. Bazele înţelegerii au fost puse în 2002, în timpul guvernării Schroder. El s-a apărat spunând că „aceasta n-are nimic de a face cu faptul că SUA, din 2005, supraveghează ţintit comunicaţiile din Germania”.
Fapt este însă că Steinmeier a fost până în noiembrie 2005 coordonator de servicii secrete al guvernului, iar interceptările reclamate, printre care şi ale convorbirilor telefonice ale Angelei Merkel, au avut loc între 2004-2007. Principala problemă sesizată de politicienii şi presa vremii a fost că, practic şi tehnic, ar fi fost imposibilă şi nedorită de NSA separarea datelor relevante pentru siguranţa naţională de cele furnizate de simplii cetăţeni din Germania. Iar astfel s-ar fi violat protecţia datelor personale.
Frank Walter Steinmeier a fost acuzat în 29 septembrie 2013 de plagiat. Profesorul Uwe Kamenz, da la Institutul din Dortmund a emis suspiciunea de plagiat referitoare la lucrarea de doctorat a lui Steinmeier. Acesta a respins acuzaţia că fiind „absurdă” şi a cerut preşedintelui Universităţii din Giessen „o verificare formală”. În urma verificării, s-a stabilit ca un sfert din lucrare (95 din 365 de pagini) au fost plagiate sau insuficient relaţionate la sursă. În 5 noiembrie 2013, demersul Universităţii a fost sistat, argumentându-se că ” suspiciunea de malpraxis ştiinţific nu a fost suficient documentată”.
Articolul a apărut şi în HotNews
Frank-Walter Steinmeier
Foto: Photothek – Thomas Kohler
Lasă un comentariu