Deruta a fost mare, la anunţul ministrului finanţelor, că de la 1 ianuarie anul viitor se vor impozita gospodăriile din România. Teama de necunoscut, de haos administrativ, de armată de peste 70.000 de consultanţi fiscali care trebuie să intermedieze, pentru prima dată în mai 2019, declaraţiile pentru anul anterior, au ambalat spiritele. Trebuie să spun că în Germania această practică este veche, reglementata, iar în urma ei cetăţeanul are de profitat.
Profit şi eu de scadenta depunerii declaraţiilor de venit germane în 31 mai, pentru a explica celor interesaţi cum se desfăşoară lucrurile acolo.
Anul acesta, dată limită standard pentru depunerea declaraţiei de impozit pe venitul din 2016 (Einkommensteuererklärung) a rămas 31 mai 2017. Din 2019, termenul se va prelungi până în 31 iulie.
Declaraţiile se pot completa pe hârtie sau în format electronic, pentru ultima variantă optând peste 20 de milioane de cetăţeni din Germania, după cum informează firma de statistică Statistă.
Formularistica e complexă, cu multe rubrici şi câteva anexe. Însă nu fiecare are de completat toate rubricile, care acoperă întreaga paletă de cifre vizata de fisc. Prin urmare, după una sau două încercări, fiecare persoană îşi poate completa singura declaraţia, asumându-şi prin semnătura corectitudinea ei.
Nu există pentru persoane private obligativitatea angajării unui consultant fiscal în acest sens. Că avantaj, acest consultant ştie poate mai multe chichiţe decât stau în instrucţiunile puse la îndemâna oricui şi că termenul de depunere prin consultant fiscal (CF) este automat până la finele anului (că persoană fizică, pentru decalarea termenului de depunere trebuie depusă o cerere la fisc-Finanzamt).
Că dezavantaj, este faptul că acesta costă bani. Unii CF percep o taxă raportată la timpul investit în completarea (sau doar verificarea) declaraţiei de impozit. Minimul este de regulă o jumătate de oră, la tarif de 79 euro/h + TVA. Cu cât declaraţia e mai complicată (de ex. conţine şi venituri din chirii), CF-ul taxează mai mult. Un exemplu de facturare a serviciilor de consultanţă între 150 şi 500 de euro poate fi accesat la acest link.
În Germania mai există şi servicii de consultanţă fiscală care îi ajută (mai ales pe străini) să-şi recupereze o o parte din impozitul plătit la stat, reţinând ca şi comision între 10-20% din suma pe care clientul o are de recuperat, iar aceasta doar la restituirea banilor de către fisc. Serviciul de PF derulează totul, şi viramentul bancar, trimiţând clientului pe cont doar diferenţa rămasă după reţinerea propriului comision.
Referitor la termenele depunerii declaraţiilor, precum şi la anumite condiţii de pausalizare a anumitor deduceri repetabile în timp, există multă îngăduinţă din partea fiscului german faţă de cetăţean, cu condiţia să fie anunţat şi informat anterior, în scris. Răspunsul de acceptare sau de respingere vine şi el prompt, în timp util.
Relaţia cu fiscul e una armonioasă, dacă se respectă corectitudinea datelor, se furnizează documente şi chitanţele aferente, de către cetăţean. Termenul de rezolvare este între şase săptămâni şi trei luni, depinde de cât de aglomerat este fiscul şi dacă „dosarul” declaraţiei este complet.
La înştiinţarea de impozitare (Einkommensteuerbescheid) se poate face reclamaţie tot la fisc sau pe cale juridică, în termen de două săptămâni. La scurt timp după acest termen, eventuala restituire de impozit este pe cont. Spun eventuala, deoarece unele persoane, în urma declaraţiei de impozit, nu primesc, ci datorează bani la stat.
Aceasta se întâmplă, de regulă, când o persoană dintr-un cuplu care face declaraţie de impozit comună a beneficiat de o clasă de impozitare mai avantajoasă. În Germania există şase clase de impozitare (Steuerklasse I-VI), ce desemnează persoană care câştigă singură sau în cuplu, are un job principal şi unul secundar, acestea fiind trecute pe aşa-numita cartela de impozit pe salariu (Lohnsteuerkarte), cu eventuale menţiuni referitoare la copii, situaţia de handicap, pauşale de costuri repetitive, acceptate de Finanzamt.
E complicat? Nu e. Căci cartela se afla în bună păstrare la angajator, iar modificările pe aceasta le făcea la cerere fiscul, returnând-o pe loc angajatului. Acum, tot acest procedeu este automatizat, iar persoana în cauză nu trebuie să-şi mai facă griji în acest sens.
Un cuplu în care ambii lucrează poate opta pentru combinaţia de clase I-IV, ceea ce înseamnă că plăteşte impozitul corect în timpul anului, iar la echilibrarea de anul viitor, poate spera (şi primi) diferenţa rezultată în urma deducerilor legale. Multe cupluri însă optează pentru combinaţia de clase III-V, adică pentru o mai mică impozitare în timpul anului, urmând să plătească diferenţa „la bilanţ”.
Simplu spus, se plătesc aceleaşi impozite, însă dacă ai combinaţia I-IV creditezi tu statul, iar dacă ai III-V, te creditează el pe tine. Surpriză poate fi, pentru categoria din urmă, o plată (Nachzahlung) de câteva sute de euro, în anul viitor. Iar aceşti bani trebuie să-i ai pregătiţi.
Încă o menţiune: Pe prima pagină a declaraţiei de impozit e o căsuţă care trebuie bifata în cazul cuplurilor, iar aceasta exprima opţiunea de a-şi pune împreună veniturile, sau nu (Zusammenveranlagung, sau getrennte Veranlagung).
Prin urmare, fiscul german nu impune „gospodăria”, ci lasa la latitudinea cetăţeanului trăitor în cuplu cum să-şi plătească impozitele către stat.
Iar acum să trecem la „deductibile”. Oricine poate lua instrucţiunile în formă tipărită sau să le descarce de pe net, pentru declaraţia curentă. De regulă, în fiecare an apar mici modificări, impuse de modificările din legislaţie şi Codul fiscal, prin urmare, înainte ca cineva să se pună pe treabă în completarea DI (declaraţiei de impozit) e bine să le citească, altfel poate pierde bani.
Sume pauşale şi libere de impozitare:
1)pauşala de economii la bancă, suma din dobânzi fiind mai mică de 801 euro/pers/an. Acest lucru trebuie dovedit prin hârtia aferenta eliberată de bancă/băncile la care clientul are deschise conturi de economii.
2) pauşala de angajat (Arbeitnehmerpauschbetrag), care este pentru 2016 de 1.000 de euro. În această pauşala intra cheltuieli legate de muncă, de ex. drumul dus (fără cel de întors) la serviciu. De regulă, până la o distanţă de 20 de km de locul de muncă nu poţi adăuga nimic, căci banii cheltuiţi pe benzină sau mijloace de transport în comun sunt mai puţini decât 1.000 de euro, care se acordă oricum. Cine lucrează la distanţe mai mari obţine diferenţa în plus.
3) pauşala de cont bancar de salariu – administrarea contului taxata de bancă, maximum 16 euro.
4) pauşala de „îngrijire” (Vorsorgepauschale) – care reprezintă 68% din sumele plătite de angajat la pensia obligatorie + 12% din salariu dedicate altor contribuţii la asigurările sociale. Aceasta pauşala este plafonata la maximum 1.900 euro pt. clasele de impozitare I, II, IV, V şi de 3.000 euro la clasa III.
Minimul liber de impozitare. Cine câştigă puţin, e complet scutit de impozit. Pentru 2016, acest minim este 8.820 euro, pentru cupluri 17.640 euro. Tabelele cu impozitarea în funcţie de venit (fără deducerile ulterioare, de pe DI) sunt la dispoziţia oricui, pentru a-şi putea singur vedea rubrica în care se înscrie şi cât ar avea, la o adică, de plătit. La acest link se pot vedea tabele (pe ani), atât pentru impozitarea individuală (tarif de bază – Grundtarif ), cât şi cea colectivă (pentru cupluri – Splittingtarif).
Sume libere de impozitare pentru creşterea copiilor. În 2017, 4.716 euro câştigaţi de părinţi sunt scutiţi de impozit, la care se mai adaugă 2.640 de euro pentru necesităţile de „dădăcire”, creştere şi educaţie a copilului. O menţiune: părinţii pot opta între alocaţie pentru copii (192 euro pentru primul şi al doilea copil, următorii beneficiind de 223 euro fiecare), sau sumele libere de impozitare evidenţiate mai sus, iar nu de ambele înlesniri. Beneficiază de deduceri suplimentare părintele care îşi creşte copilul singur (pt. primul copil – 1.908 euro, pt. fiecare copil următor – câte 240 euro).
Sume deductibile pentru pensionari. Se referă la pensionarii de peste 64 de ani, care pe lângă pensie au venituri suplimentare sau încasează chirii. În DI 2017, sunt scutite de impozit 20,8% din aceste venituri, maximum 988 euro.
Deduceri pentru o activitate onorifică, de exemplu într-o asociaţie sportivă. E o înlesnire fiscală unică, indiferent câte astfel de activităţi sunt prestate şi în câte asociaţii, în cuantum de 720 euro/an.
Pauşala de formatori o primeşte oricine are o activitate suplimentară ca artist, îngrijitor (de persoane) sau formator profesional, în slujba unei organizaţii de interes sau uz public, aceasta ridicându-se la o deductibilitate de maximum 2.400 euro.
Persoanele cu handicap beneficiază de înlesniri fiscale, deducerile variind între 370 şi 3.700 de euro, în funcţie de gradul dovedit, de handicap. Cu facturi suplimentare, de peste 600 de euro, în acest caz se mai pot acorda nişte deduceri din impozit.
La capitolul „cheltuieli speciale” şi „cheltuieli deosebite” sunt acceptate facturile care confirmă plata unei şcoli private pentru copii (până la 6.000 euro/an), cheltuieli stomatologice deosebite, un anumit procent (20%) din facturile meseriaşilor care au făcut reparaţii curente în locuinţă, cheltuieri cu incendii, inundaţii în locuinţă, căsătorii sau înmormântări (în afara celor pentru pomeni sau cheful de nuntă). Se mai pot deduce donaţiile băneşti către organizaţii religioase sau de utilitate publică, cotizaţiile şi donaţiile către partide politice, în cuantum de până la 1.650 euro/persoană.
Nu toată lumea este obligată, în Germania, să depună o declaraţie de venit anuală, acest lucru fiind în funcţie de venit. Însă a o depune rentează, aproape întotdeauna. O statistică citată de publicaţia Focus spune că 87% din cereri sunt soluţionate de fisc favorabil pentru cetăţean. Potrivit Oficiului Federal de Statistică, media restituirilor a fost în 2016 în valoare de 875 euro/persoană. O sumă frumuşică, cu care se poate face un mic concediu în vara, am spune noi.
Articolul a apărut şi în HotNews
Lasă un comentariu