Jurnal de călătorie: PORTUGALIA (GALERIE FOTO)

După multe planificări și așteptare, am ajuns cu mult entuziasm și bucurie în Portugalia. Această țară superbă despre care sincer nu știam prea multe și nici nu am vrut să caut sute de poze și informații pentru a nu-mi strica surpriza. A fost mai bine că am făcut așa, deoarece la fiecare pas am descoperit oameni, locuri și lucruri noi și interesante.

După două zboruri, cu plecare din Timișoara, și aproximativ 3 000 km, pe la 12 la amiază am ajuns în însoritul Porto.

Acolo ne-au așteptat doi prieteni dragi, care ne-au plimbat prin tot orașul, iar seara ne-au dus pe malul Oceanului Atlantic. A fost pentru prima dată când călătoream atât de departe! (cel mai mult călătorisem până la Londra).

Mâncarea portughezilor este foarte sățioasă, dar și destul de grea. Nu e recomandată pentru cine e la dietă, iar asta am aflat-o din prima seară! Prietenii noștri ne-au dus la un local pentru a mânca tapas, iar acolo am gustat din tot felul de preparate complet noi pentru papilele noastre gustative. Creveți cu cartofi răzăliți și condimente, brânză de capră în foietaj, plăcintă cu cartofi dulci și multe altele. Ospățul a continuat timp de șapte zile, în care, spre rușinea mea, am mâncat tot după 10 noaptea, pentru că la ei asta e perfect normal. Prânzul îl luam pe la ora 14, iar noaptea cina. Dacă în Arad nu mănâncăm după 7 seara, iar cina constă într-o salată sau …nimic, acolo am comis-o rău de tot. Am mâncat scoici, creveți, caracatiță (chestii de care mi-am jurat că nu mă ating, dar până la urmă mi-au plăcut), pește, pateu de sardine, paella, midii, tot felul de brânzeturi, mâncarea lor tradițională Francesinha (un fel de bombă calorică cu pâine, carne, chorizo, șuncă, cașcaval și sos de roșii cu alcool) și cele mai bune măsline (locale) pe care le-am gustat în viața mea! Dacă am fi putut, am fi adus cu noi acasă găleți întregi de măsline, atât de bune erau! Iar peste tot se serveau ca aperitiv, împreună cu feliuțe de pâine neagră, ulei de măsline și pateu de sardine sau ton. La desert, am mâncat prăjitura lor tradițională, numită nata, care este făcută din foietaj umplut cu cremă de budincă și ou. Fiecare masă a fost acompaniată de sangria cu bucăți de fructe proaspete, de vin verde sau vin de Porto. Am fost și la o degustare de vin de Porto la crama Offley, unde pentru 4 euro ni s-a făcut un tur  al butoaielor imense pline cu milioane de litri de vin, de la sec la dulce, am aflat istoricul vinului de Porto, cum se face și la ce tipuri de mâncăruri se potrivește. La finalul turului am degustat trei tipuri diferite de vin de Porto, alb, roșu și ruby (o variantă mai închisă la culoare și foarte dulce).

Din fericire, mâncatul noaptea nu a avut consecințe foarte grave asupra siluetei noastre deoarece toată ziua, de dimineața până seara, ne-am plimbat. Am vizitat Porto, Lisabona și Algarve, o zonă din sudul țării unde se află una dintre cele mai frumoase plaje din lume. Orașele portugheze sunt construite pe dealuri, ceea ce înseamnă că o plimbărică prin oraș te va ajuta să arzi multe calorii. Totul este în pantă și ai mult de urcat și de coborât. Nu am văzut asfalt în centru, ci doar mozaic făcut din pavele sau pietre, atât pe șosea cât și pe trotuar. Acestea pot deveni extrem de alunecoase, mai ales în Lisabona și Algarve, motiv pentru care am reușit toți patru să ne împiedicăm pe rând (unii au și căzut, nu spun cine). Ce m-a uns foarte tare pe suflet a fost faptul că peste tot era plin de palmieri, aloe vera, lămâi și portocali, care pe lângă cântecul pescărușilor, dădeau o tentă exotică Portugaliei.

Turiști foarte mulți, peste tot. În Lisabona pe străzile pietonale, late, pline de magazine și restaurante era o adevărată nebunie. În Porto a fost puțin mai lejer. Arhitectura clădirilor diferă mult de cea de la noi, acoperișurile sunt drepte, există faianță ornamentală cu flori albastre pe fond alb aproape peste tot și balcoane mici din fier forjat. În zonele rezidențiale sunt și blocuri mai vechi, dar cele mai multe sunt foarte bine întreținute și nu riști să-ți cadă tencuiala în cap pe stradă (aici avem ce învăța de la ei). În Porto m-au surprins podurile peste râul Douro, care sunt imense, iar cel mai spectaculos este Ponte de D. Luis, o construcție gigant, proiectată de Gustave Eiffel, lucru de care îți dai seama la prima vedere. Transportul în comun este foarte bine pus la punct, ne-am plimbat aproape zilnic cu metroul când mergeam doar noi doi să explorăm orașul, iar numai seara cu mașina. Un lucru care mie personal mi-a dat bătăi de cap a fost cumpăratul și validatul biletelor de metrou. Portughezii au un sistem mult mai complicat decât al nostru și am avut noroc că am avut cine să ne explice. Nu voi intra în detalii aici, însă pentru cine merge pentru prima oară acolo poate fi copleșitor. Dar până la urma i-am dat de capăt și am învățat și stațiile. Apropo de poduri, în Lisabona am trecut peste un pod de 17 km, construit în numai trei ani!

Portughezii sunt foarte simpatici, iar majoritatea știu engleză. Cu cei care nu știau engleză m-am înțeles în spaniolă și tot ne-am desurcat cumva.

Am stat trei zile și în Albufeira, o stațiune din Algarve. În 10 iunie a fost ziua națională a Portugaliei și am profitat de weekend-ul prelungit al amicilor noștri. Văzusem doar câteva poze cu plajele din Algarve și nu-mi venea că cred că există așa ceva.

Albufeira era plină de turiști, pe care-i vedeai numai pe străzile cu magazine de suveniruri și cu restaurante, sau noaptea în cluburi, în rest era liniște. Toate casele sunt albe, iar apartamentul unde am stat se afla pe o străduță liniștită la doar 5 minute de mers pe jos de plajă și la alte 5 minute de un bananier! Am vizitat plajele din apropiere, am fost pe plaja da Marinha, care este în top 100 cele mai spectaculoase plaje din lume. Și pe bună dreptate… Valurile albastre ale oceanului se lovesc de stâncile abrupte care ascund peșteri cu plaje interioare, unde apa se transformă din albastru în turcoaz, nisipul fin, fără alge sau mizerii, toate fac din Praia da Marinha o minune a naturii. Ceea ce m-a bucurat sincer a fost faptul că era foarte puțină lume acolo, nu erau zeci de magazine și nici restaurante, doar natura, cu ce are ea mai frumos.

Am plecat din Algarve cu părere de rău și cu promisiunea că vom reveni cât mai curând. După două zile ne-am luat rămas bun și de la Porto, de unde am luat avionul spre casă.

A fost printre cele mai frumoase experiențe din viața noastră, am văzut locuri incredibile, am mâncat mâncăruri deosebite, am cunoscut o altă cultură, ne-am convins că există paradisul pe Pământ, iar acesta se numește Algarve, pe scurt: o vacanță de vis care ne-a deschis calea spre multe alte aventuri în viitor.

Recomand tuturor să viziteze această țară minunată, Portugalia!