Noiembrie… frunze ruginii, melancolie, parcuri singuratice. Multe din evenimentele care ne compun existența stau sub semnul ritualizării – al unei profane ritualizări. Oameni cu ceasuri, dar mereu fără timp, alergăm de parcă viața noastră ar fi o cursă contracronometru. Există însă și ceremoniale care deschid ferestre spre frumusețea și spre bunătatea din noi. Un asemenea eveniment cu tradiție este Marșul lampioanelor.
Vineri 12 noiembrie, o seară altfel a schimbat monotonia cartierului Aradul Nou. Patru sute de elevi de la Liceul Teoretic „ADAM MÜLLER GUTTENBRUNN” – ciclul primar, secția germană, precum și unele clase de la secția română, împreună cu părinții, bunicii și profesorii lor – au umplut curtea renumitei Clădiri 67, apoi Biserica Romano-Catolică din cartier şi, în cele din urmă, parcul bisericii, cu râsete și lumină. Conform tradiției, cu o zi înainte, cu toții l-au sărbătorit pe Sfântul Martin. Marea de felinare colorate, cântecele și buna dispoziție a tuturor au trezit surâsul și încântarea trecătorilor.
Procesiunea a culminat în biserică unde lampioanele confecționate chiar de către cei mici, s-au stins dând cu toții ascultare, în linişte scurtului program artistic susținut de către elevii claselor I B, a II-a B, a III-a A și B, a IV-a A și B, precum și legendei Sfântului Martin de Tours.
Legendele spun că, pe vremea când era soldat, întâlnind un om sărman care îngheța de frig, sfântul a luat sabia, și-a despicat mantia și a împărțit-o cu cel suferind. Domnul l-a pus la încercare, iar Martin a simțit astfel chemarea de a sluji creștinismul, devenind călugăr și mai târziu episcop de Tours.
Deoarece se zice, că a adus lumina în sufletele oamenilor, de Ziua Sfântului Martin copiii confecționează lampioane cu care merg apoi la biserică și înfăptuiesc fapte bune. Noi, de exemplu, am împărțit covrigul cu cei dragi și nu numai.
Prof. ciclul primar BEATRICE HEDEȘAN
Lasă un comentariu