Legea baronilor locali

A debutat campania electorală. O campanie ce se anunţa din start „cuminte” prin regulile şi deciziile luate, atât prim prisma promovării imaginii candidaţilor, cât mai ales prin alegerea primarilor într-un singur tur. Totul, având ca scop o campanie mai curată şi mai cinstită.

De fapt, această întreagă conjunctură nu face decât să netezească drumul spre un nou mandat celor care sunt deja pe funcţie. În primul rând, un singur tur de scrutin face posibilă alegerea primarului – aşa cum am tot scris – cu o reprezentativitate şi de 15-18%. O condiţie încurajată de numărul mare de candidaţi. Automat primarul pe funcţie are un avantaj, atât datorită notorietăţii – conform legii electorale, bugetele de promovare a imaginii fiind limitate. În plus, orice-am spune, un primar pe funcţie are „metodele” sale, nu neapărat ilegale, dar uneori imorale. Iar aceste „metode” îşi intensifică importanţa pe măsură ce comunitatea e mai mică. Ca să dau doar câteva exemple. La o comună mică, dar nu foarte mică, la vreo 1500 de oameni cu drept de vot, sunt vreo 25 de angajaţi la Primărie, fiecare cu interesul de a-şi păstra serviciul, fiecare cu familie, neamuri peste uliţe şi vecini pe uliţă. Apoi, mai sunt şi asistaţii social care merg cu săru’mâna la dom’ primar. Acesta e electoratul captiv, cel direct interesat. După aceea vine electoratul semicaptiv, ăla de care ştie dom’ primar că fie e restant la gunoi, fie şi-a lăsat nisipul prea la stradă, fie a declarat mai puţine oi decât a trimis la păşune. Primarul le ştie pe toate, pe când un simplu candidat e mai greu să pună presiune pe alegător, chiar dacă ştie aceste „jocuri”, dar, deh, nu este primar în funcţie.

Dar, cu cât e mai mare unitatea administrativ-teritorială, cu atât scad aceste presiuni. Creşte, în schimb demagogia şi amplificarea „realizărilor” primarului pentru că dacă Primăria este mai „dodoloaţă”, atunci şi bugetul este mai rotunjor. Şi dacă bugetul este mai rotunjor, atunci poţi lua ochii electoratului, ba cu o arteziană, ba cu nişte piste de biciclete, ba cu parcul oraşului modernizat sau vreo sală de sport, de asta de liceu, nu săli polivalente. Şi-atunci, tot primarul e avantajat, pentru că outsiderii nu pot să promită, dar primarul tot arată ceva.

În esenţă, toate legile şi regulile acestei campanii sunt ca şi drumul spre iad, pavate cu intenţii bune. Dar nu fac decât să consolideze clasa politică aflată la putere – indiferent de culoarea politică – aceeaşi clasă politică pe care majoritatea o blamează.